Încă nu se ştie dacă lumea financiară va mai trece printr-unepisod la fel de dramatic ca cel din toamna anului 2008 cândprăbuşirea Lehman Brothers a antrenat ca într-un domino cădereaunor instituţii financiare cu active de sute de miliarde de dolarişi istorie de secole, dar există analişti care fac o paralelă întreseptembrie 2008 şi august 2011. Care sunt însă deosebirile?
1. NU EXISTĂ un faliment al unei bănci care să genereze un lanţde deteriorări ale indicatorilor de solvabilitate şi lichiditate.Ameninţarea unui default în cazul Greciei sau al Statelor Unite aravea însă un impact de o magnitudine pe o altă scară, de aceeapoliticienii încearcă cu orice preţ evitarea acestuia.Retrogradarea ratingului SUA este într-adevăr un şoc pentrufinanţele mondiale, dar efectele sale imediate nu sunt aşa cum afost în situaţia Lehman Brothers - blocaje la sistemelefinanciare.
2. NU EXISTĂ ameninţări sau situaţii de lipsă de lichiditate înbănci din cauza expunerii pe active care să intre în faliment. Înoctombrie 2008, băncile au încetat să-şi mai împrumute banireciproc pentru că nu ştiau care dintre ele este expusă mai mult peCDS-urile americane care provocaseră crahul. Teama mare era căpopulaţia se va panica şi va încerca să-şi scoată economiile. Niciobancă din lume nu poate avea disponibili banii dacă toţi deponenţiiîşi lichidează depozitele. Acum băncile sunt într-o situaţie multmai bună, limita de garantare a depozitelor a fost ridicată la100.000 de euro în majoritatea ţărilor, în unele cazuri chiareliminată complet. În plus, multe din bănci sunt deja în mâinilestatului, deci garanţiile sunt 100%.
3. NU EXISTĂ instituţii financiare ale căror acţiuni să scadăvertiginos pentru care să fie nevoie ca statele să intervină.Scăderea valorii obligaţiunilor, adică creşterea dificultăţiistatelor de a se împrumuta prin majorarea dobânzilor, este diferităde colapsul acţiunilor prin faptul că riscul de neîncasare acreanţei la termen poate fi preluat până la scadenţă de un altdebitor, cum a fost cazul datoriei elene, preluate de către FMI şiUE. În faţa scăderii brutale a acţiunilor, statele nu pot intervenila cumpărare, atât mai mult nici instituţiile financiareinternaţionale pentru a reechilibra situaţia, ci doar pompândcapital în conturile băncii.
4. ÎN 2008, criza financiară s-a transformat într-o crizăeconomică în 2 săptămâni. În noiembrie, comerţul internaţional s-aprăbuşit cu 15%, apoi în decembrie cu 30%. A fost o panicăgeneralizată, care s-a transmis prin canalul bancar în canalulcomercial. Vapoarele au rămas în porturi, uzinele de automobiles-au oprit, finanţarea proiectelor imobiliare a îngheţatinstantaneu. Acum, activitatea economică nu mai poate fiinfluenţată atât de brutal, corecţiile - chiar dacă puternice pebursă - putând fi absorbite, pentru că economia mondială şi-aschimbat între timp o parte din centrul de greutate spre pieţeleemergente. Totuşi, scăderea preţului petrolului arată o tendinţă descădere a cererii mondiale, ceea ce ar putea duce la înecareaîntr-o nouă recesiune.
5. Diferenţa cea mai mare este că acum dacă va avea loc un crah,magnitudinea acestuia va fi mult mai amplă, pentru că suntimplicate datoriile statelor. În doi ani de criză, stateledezvoltate membre ale OECD (Organizaţie pentru Cooperare şiDezvoltare Economică) şi-au majorat datoria publică de la o mediede 70% din PIB în 2007, la 105% din PIB în 2005, iar rezervelepentru creştere în continuare sunt reduse. Se poate pune chiarîntrebarea unde să mai aşeze investitorii banii, francul elveţianşi aurul fiind deja la maxime istorice. Mai există pieţe/industriiunde să-ţi muţi banii? Aceasta este dezbaterea cea mai aprinsă laaceastă oră pe pieţele financiare şi în media de business dinOccident.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
