În puţine pieţe concurenţa se apropie de concurenţa perfectă din teorie, dar există o serie de sectoare din economie unde aparent există concurenţă, dar în realitate consumatorul este ţinut captiv.
Cinci exemple:
1. De ce este un comision mai mare (de 0,5%) din suma retrasă la bancomatele altor bănci decât cea la care ai cardul, unde comisionul este de 0,2% sau deloc? Un comision egal (0,2% sau deloc) ar favoriza concurenţa în piaţa bancară, în sensul că acei clienţi care caută mereu banca unde primesc salariul pe card pentru a retrage banii sunt captivi. Dacă acel comision ar fi egal, clienţii ar merge şi la alte bănci să retragă banii, unde ar putea compara produsele cu produsele băncii unde au salariul. Concurenţa care să aducă o scădere a costurilor şi servicii mai bune este astfel împiedicată de acest comision special prin care banca îşi face clientul captiv.
2. În telefonia mobilă este o întrebare: de ce percepi un tarif pentru un minut de convorbire în reţea mai mic decât în afara reţelei. Astfel, o persoană care să spunem ar vrea să îşi facă un abonament la compania X pentru că îi plac peştişorii zburători cu care îşi face aceasta reclamă, trebuie de fapt să ţină cont în ce reţea au telefoane rudele şi prietenii, nişte terţi. Este la fel cum înainte de ’89 cine voia să cumpere ouă (care nu se găseau) se pomenea că la magazin i se cerea să cumpere şi creveţi (care umpleau alimentările). De ce să ia un client decizia de a cumpăra un bun/serviciu în funcţie de ce bun/serviciu au cumpărat rudele sau prietenii săi? Este neconcurenţial. Este ca şi cum la piaţă ar fi două preţuri la cartofi: unul pentru cei ai căror prieteni/rude au mai cumpărat cartofi (în mod independent) şi altul, mai mare, pentru cei ai căror prieteni/rude au cumpărat varză. Dacă prietenilor le place varza, de ce aş mânca şi eu varză? Eu vreau cartofi. De ce să condiţionezi decizia de achiziţie de decizia unui terţ? Concurenţa trebuie să se vadă prin preţ şi prin servicii. Pe piaţă ar trebui să fie avizate de Consiliul Concurenţei numai ofertele nediferenţiate, adică un minut costă x lei pentru convorbiri în orice reţea. De altfel, se vede şi din cele mai recente oferte că firmele de telecom încep să meargă pe acest drum, clienţii fiind deja agasaţi de diferenţele enorme de minute oferite pentru convorbiri „în reţea“ şi „în afara reţelei“.
3. Tot în telefonia mobilă, o altă întrebare este de ce nu există magazine în care să fie prezentate telefoane mobile cu abonamentele aferente din toate reţelele telecom prezente în România. La carne, la lapte, la unt, la ziare, clienţii pot compara pe loc, în acelaşi magazin, pe acelaşi raft, ofertele la produse între diverşi producători. Este neconcurenţial să ceri exclusivitate unui partener care ar vrea să pună pe piaţă un IPhone sau un Samsung, aşa cum procedează acum firmele de telecom. Telefonul ar trebui prezentat în acelaşi magazin cu toate ofertele de abonare la toate companiile telecom prezente pe piaţă. În mod normal, clientul trebuie ajutat să aleagă cea mai bună ofertă - cea mai ieftină, cu cea mai bună calitate a serviciilor - prin compararea directă, la raft, a tuturor ofertelor şi să nu fie plimbat dintr-un magazin în altul. De asta trebuie să aibă grijă Consiliul Concurenţei. Deocamdată ofertele sunt comune la acelaşi punct de vânzare doar la cartele. Aici este însă amuzant cum fiecare companie telecom are propriul curs leu/euro.
4. În sectorul auto, întrebarea este de ce nu există supermarketuri de maşini, adică fiecare producător are propriul showroom şi nu poţi găsi într-un mare showroom toate maşinile noi importate/produse local cu preţul de exemplu între 10.000 euro şi 20.000 de euro sau între 50.000 de euro şi 100.000 de euro. Oamenii ar alege astfel mult mai simplu între maşini dacă ar vedea într-un singur loc toate maşinile din intervalul de preţ care îi interesează, cu avantajele şi dezavantajele lor.
5. Consiliul Concurenţei ar trebui să încurajeze barurile şi restaurantele din România să facă plângere atunci când sunt obligate prin contract să nu afişeze la raft decât produsele unui anumit producător de carbogazoase sau bere. Este anticoncurenţial ca un client să nu poată alege în orice punct de vânzare măcar două produse din aceeaşi gamă, cum se întâmplă acum în majoritatea barurilor şi restaurantelor din România. La fel, la bere găseşti foarte rar un bar/restaurant cu toate mărcile de bere produse/importate în România. Este un caz clar de diferenţă de putere între companii cu afaceri de sute de milioane de euro şi afaceri abia înfiinţate sau cu venituri de câteva zeci/sute de mii de euro unde numai Consiliul Concurenţei poate proteja concurenţa.
sorin.pislaru@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
