Opinii

Cine profită de pe urma morţilor din statistici şi cum te poate face un mort de-a binelea fie consilier fie parlamentar

Cine profită de pe urma morţilor din statistici şi cum te poate face un mort de-a binele fie consilier fie parlamentar

Autor: Iulian Anghel

05.08.2012, 12:10 1527

Cine profită de pe urma morţilor-vii din statistici? Toţi. De la primari, până la parlamentari.

Ne-am trezit în aceste zile că, de fapt, nu am şti câţi suntem - pe listele electorale sau aiurea.

Ba poate că unii dintre noi ştim, dar nu am vrut să spunem.

Primarii sunt cei care trebuie să-şi numere oamenii. Rezultatele parţiale ale recensământului arată că, la nivel naţional, numărul rezidenţilor a scăzut cu 12% în 10 ani. Nu toţi pot fi scoşi din listele electorale pentru că dreptul electoral nu se pierde odată ce ai părăsit ţara, dar, o mică parte, măcar morţii trebuia scoşi din liste. De ce nu s-a făcut curăţenia, dacă nu s-a făcut?

Pentru că administraţiile primesc fonduri de la bugetul central pentru echilibrarea bugetelor locale şi în funcţie de câţi oameni au judeţele şi, apoi, localităţile (art. 33 din legea finanţelor publice locale 273/2006).

Mai departe. În consiliile judeţene şi locale, legea administraţiei publice locale stabileşte un număr de consilieri în funcţie de populaţia judeţului sau a localităţii (art. 29 şi art. 102 din legea administraţiei publice locale 215/2001). Sunt judeţe asemeni celor din Moldova în care populaţia a scăzut, potrivit datelor parţiale ale recensământului din 2011, şi cu 20%. Dar nicăieri numărul consilierilor locali nu a scăzut în urma alegerilor locale din 10 iunie - şi nu trebuia să aştepţi recensământul ca să vezi că populaţia îţi scade.

Pe deasupra, în funcţie de numărul populaţiei unei localităţi este stabilit şi numărul de angajaţi din serviciile publice locale ( vezi anexele OUG 63/2010).

Avem, în aceste condiţii, în ţară, o adevărată armată de consilieri - aproape 50.000. Şi o altă armată de angajaţi ai administraţiei, "în funcţie de numărul populaţiei" - Statistica înregistra în aprilie 193.000 de funcţionari în administraţia publică, asigurări sociale şi apărare (fără structurile militare sau asimilate) cu un salariu mediu net pe angajat de 1.889 lei net/luna, faţă de media naţională de 1.553 lei net/lună. Care dintre cei de mai sus şi-ar dori ca statisticile să reflecte situaţia reală? Să-şi piardă vreunul dintre ei mandatul şi indemnizaţia sau slujba şi salariul?

Încă şi mai departe. Pentru alegerile parlamentare există o normă de reprezentare: un deputat la 70.000 de locuitori şi un senator la 160.000 de locuitori (legea 374/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului). Acum când şi-a văzut în pericol proiectul de a-l demite pe Traian Băsescu USL strigă: populaţia scade, dar acest lucru nu este reflectat în listele electorale! Dar de ce nu este reflectat şi în scăderea numărului de senatori şi deputaţi? Pentru că legea uninominalului pur pentru alegerile parlamentare, propusă de USL (declarată, între timp, neconstituţională), creşte numărul parlamentarilor şi nu îl diminuează, potrivit evoluţiilor demografice reclamate.

Păi şi atunci?

Putem bănui, aşa stând lucrurile, că, de fapt, argumentul cu dificultatea în a stabili care sunt datele reale şi în privinţa populaţiei şi a celor cu drept de vot sunt doar în parte reale. Şi că, de fapt, nimeni nu a fost interesat până acum să furnizeze date şi detalii reale. De ce şi-ar tăia un primar singur craca de sub picioare şi să primească mai puţini bani raportând situaţia reală din comuna lui?

Să nu mai vorbim de faptul că, la modul general, România se laudă că este a şaptea ţară din UE ca suprafaţă şi ca număr de populaţie. Iar, la nivelul UE, României i s-a stabilit voturile din Consiliu, i s-au atribuit fotolii în Parlamentul European şi primeşte fonduri de coeziune (şi) în funcţie de mărimea populaţiei.

S-a făcut, în aceste zile, trimitere, cu ceva adevăr la mijloc, la cumpărătorul de "suflete moarte" din romanul lui Gogol cu acelaşi nume. Excrocul Cicikov cumpăra pe un preţ de nimic "suflete moarte" de iobagi şi ele reprezentau garanţia lui (falsă) în faţa creditorilor lui.

Nu ştiu dacă este ceva sistematic şi în administraţia de la noi chiar dacă neconştientizat, cum sugerează Horaţiu Pepine de la Deutsche Welle. Dar observaţia că, pur şi simplu, nu doar la nivel de primari, ci la toate nivelurile, cei care ţin pâinea şi cuţitul în mână, de multă vreme şi de la toate partidele, s-au scăldat cu folos în această ambiguitate merită să fie luată în seamă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO