Opinii

Comportament şi bani

Comportament şi bani

Aşa cum spunea Keynes, „Dacă natura umană n-ar simţi tentaţia să-şi asume riscuri, doar în urma unor calcule seci n-ar fi prea multe investiţii. Nimeni nu îşi asumă riscuri aşteptându-se să piardă“. Şi, totuşi, foarte mulţi pierd.

Autor: Dan Pascariu

09.05.2012, 00:06 2624

Când e vorba de bani, oamenii iau două feluri de decizii: să cumpere bunuri şi servicii sau să investească în diverse active. În ceea ce priveşte achiziţionarea de bunuri şi servicii produse de economia reală, aş parafraza un celebru actor american: prea mulţi oameni cheltuie bani pe care nu i-au câştigat încă ca să cumpere lucruri de care n-au nevoie pentru a impresiona oameni pe care nu-i plac!

Dar nu acesta este subiectul prezentului articol, ci mai degrabă comportamentul legat de cel de-al doilea tip de decizii, şi anume investiţiile în diverse active care au legătură cu lumea financiară (depozite în diverse valute, acţiuni, obligaţiuni, valori imobiliare, fonduri de investiţii, fonduri private de pensii etc.). Conceptul comun tuturor investiţiilor financiare este evaluarea activelor întrucât, în ultimă instanţă, deciziile investitorilor individuali sau instituţionali se bazează pe comparaţii de preţ şi valoare şi pe aşteptările subiective cu privire la evoluţia acestora.

În articolul anterior atrăgeam atenţia că deciziile noastre legate de bani au la bază atât riscuri, cât şi incertitudini. Însă oricâte riscuri şi incertitudini ar exista, mulţi dintre noi tot luăm decizii, pentru că obiectivul nostru principal este să câştigăm. Aşa cum spunea Keynes, "Dacă natura umană n-ar simţi tentaţia să-şi asume riscuri, doar în urma unor calcule seci n-ar fi prea multe investiţii. Nimeni nu îşi asumă riscuri aşteptându-se să piardă". Şi, totuşi, foarte mulţi pierd.

Toţi ne considerăm peste medie în ceea ce priveşte inteligenţa, aptitudinile, clarviziunea, luciditatea... Iar persoana întâi plural din afirmaţia anterioară mă include şi pe mine, nu este doar o formulare impersonală care îl absolvă pe autor de orice implicare. Adam Smith, un maestru al studiului naturii umane, a descris foarte bine resortul deciziilor noastre legate de bani, şi anume: "Trufia arogantă pe care cei mai mulţi oameni o manifestă atunci când e vorba de propriile abilităţi şi încrederea absurdă în propriul noroc".

Orice decizie legată de bani implică două elemente distincte, dar inseparabile: pe de o parte, datele obiective şi, de cealaltă parte, opinia subiectivă cu privire la oportunitatea de câştig sau pierdere în urma acelei decizii. Deşi datele sunt aceleaşi pentru toată lumea, ele nu sunt însă suficiente pentru a determina care este valoarea pentru fiecare, deoarece ignoră consecinţele unui rezultat anume pentru persoana care trebuie să ia decizia atunci când viitorul este incert. Cu alte cuvinte, utilitatea aşteptată de fiecare în parte depinde de circumstanţele particulare ale persoanei care ia decizia şi nu putem presupune că riscurile anticipate de fiecare individ sunt egale ca valoare.

Potrivit teoriei financiare neoclasice, investitorii acţionează în mod raţional şi, în procesul decizional, iau în considerare toate informaţiile disponibile. Astfel, potrivit ipotezei pieţelor eficiente, pieţele de investiţii sunt perfecte, lichide, competitive şi complete, iar preţurile activelor reflectă adevărata "valoare intrinsecă" a acestora.

Totuşi, ultimele cercetări din domeniul ştiinţei financiare comportamentale (behavioural finance), o disciplină la intersecţia dintre economie şi psihologie, evidenţiază extrem de multa iraţionalitate în luarea unor astfel de decizii, iar preţurile activelor au fluctuaţii foarte mari, fără a avea la bază modificări majore în fundamentele economice. Această nouă inter-disciplină are la bază două elemente principale:

Primul element se referă la erorile de judecată ale investitorilor care, pornind de la nivel individual, se pot manifesta la nivelul pieţei (aşa se ajunge la bulele speculative). Psihologia ne demonstrează că de multe ori convingerile noastre suferă de erori sistematice, sursa problemei fiind de natură cognitivă, adică derivă din felul în care gândim.

Cele mai frecvente prejudecăţi cognitive sunt determinate fie de stereotipuri, fie de convingeri care se bazează doar pe o singură informaţie, de regulă cea care este prima disponibilă, pe informaţii care sunt uşor accesibile ori care au avut parte de o mediatizare excesivă sau pe date care confirmă preferinţele sau opiniile noastre iniţiale.

Al doilea element se referă la preferinţele comportamentale ale investitorilor în legătură cu atitudinile faţă de risc şi randament, respectiv faţă de câştig şi pierdere, care se manifestă printre altele prin aversiunea faţă de pierdere şi aversiunea faţă de regret. De cele mai multe ori, deciziile legate de bani, uneori chiar şi în cazul oamenilor educaţi sau iniţiaţi, au la bază metode empirice, stereotipuri, zvonuri sau motivaţii emoţionale precum lăcomia, frica sau instinctul de turmă. Concluzia este că deciziile legate de bani ţin mai mult de psihologie decât de economie.

Deşi în ultimele decenii înţelegerea noastră cu privire la ştiinţa financiară a progresat mult, rămân în continuare o sumedenie de întrebări la care nu există încă răspunsuri. În general, procesul de luare a deciziilor financiare, fie de către oameni simpli, fie de către instituţii financiare sau de către pieţe, rămâne într-o zonă gri, aşteptând ca cercetătorii să aducă mai multă lumină.

De aceea, cei care sunt puşi în faţa unor decizii cu implicaţii financiare, fie ei bancheri, legiuitori sau investitori, trebuie să ia în considerare adevărata natură a oamenilor, cu alte cuvinte imperfecţiunile, complexitatea şi, mai ales, raţionalitatea lor limitată, pentru că, în ultima instanţă, sistemul financiar este o oglindă a naturii umane.

Totuşi, diversitatea naturii umane este mai degrabă o binecuvântare decât un blestem. Dacă fiecare ar evalua riscurile în acelaşi fel, multe oportunităţi legate de risc nu s-ar realiza. Unii acordă o utilitate scăzută unei probabilităţi de câştig, pentru că obiectivul lor suprem este să-şi conserve capitalul. Cei mai aventuroşi acordă o utilitate mai ridicată unei probabilităţi mici de câştiguri mari şi o utilitate scăzută unei probabilităţi mai mari de pierdere. Fără aventurieri, lumea s-ar învârti mai încet. Suntem,

într-adevăr, norocoşi că oamenii diferă în apetitul lor pentru risc şi în comportamentul lor faţă de bani.

Dan Pascariu este preşedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO