În 2012, fondul de investiţii Enterprise Investors se uita cu groază la majorarea salariului minim de către guvernul Ponta. Ei aveau pe statul de plată mii de angajaţi în reţeaua de magazine Profi, un business pe care îl cumpăraseră în 2010. Întrucât marea majoritate a angajaţilor din aceste magazine erau plătiţi cu salariul minim pe economie, orice creştere a acestuia afecta situaţia financiară a companiei.
În acel moment, salariul minim era de 700 de lei brut, adică 538 de lei net. Prea puţini se gândeau că această creştere a salariului minim va antrena o mişcare a tuturor salariilor, ceea ce în final se va duce în consum.
În 2016, deci după patru ani, fondul de investiţii polonezo-american a vândut reţeaua Profi cu peste 500 de milioane de euro, multiplicându-şi banii de peste şapte ori.
Între timp, salariul minim a ajuns la 1.450 de lei brut, 1.065 de lei net, adică s-a dublat în cinci ani. Salariul mediu a crescut de la 1.530 de lei net (2.100 de lei brut) la 2.363 de lei net în mai 2017 (3.369 de lei brut), ceea ce înseamnă un plus de 54%.
Toată această creştere a stârnit revolta economiştilor, care au considerat că România nu a câştigat suficient în productivitate ca să-şi permită aceste creşteri salariale atât de rapide. În IT, domeniul care a crescut spectaculos în criză, salariul mediu a crescut de la 3.578 de lei net (4.718 lei brut) în 2012 la 5.842 de lei net (7.524 lei brut) în mai 2017, adică un plus de 63%.
Economiştii, multinaţionalele (care operează cu salariile la limita superioară) şi companiile româneşti (care lucrează cu salarii la limita inferioară) afirmă că nu pot susţine aceste creşteri salariale, mai ales dacă se continuă programul PSD de creştere în continuare a salariului minim. Guvernul Tudose a primit aprobarea parlamentului pentru un salariu minim de 2.000 de lei brut din 2018 şi 2.300 de lei brut pentru absolvenţii cu studii superioare, adică o creştere de încă 40%. După numai o săptămână, Liviu Dragnea, preşedintele PSD, a anunţat că nu se pune problema acestei creşteri salariale până la 2.000 de lei, ci numai până la 1.550 de lei brut. Multe companii, care se bazează pe un business în loan, au reînceput să protesteze faţă de aceste creşteri salariale pe care nu le pot acoperi, întrucât clienţii lor nu acceptă creşterea preţului produselor.
Creşterea salariului minim şi creşterile salariale reprezintă o temă din ce în ce mai discutată în toate ţările lumii, începând cu cele mai capitaliste. în SUA sunt zone care impun companiilor un salariu minim. În Germania, care a respins ani de zile această temă, impunerea unui salariu minim este la ordinea zilei. În economii care se consolidează, adică unde companiile mari, multinaţionale, cumpără tot ce le iese în cale, salariile nu pot creşte decât prin măsuri administrative.
O temă care se discută tot mai aprins este legată de faptul că în marile economii (ca SUA, Germania, Japonia) marile companii au crescut atât de mult productivitatea prin automatizare, robotizare, ceea ce a implicat reduceri de personal, încât angajaţii nu mai au suficientă putere să obţină majorări salariale.
De asemenea, deschiderea graniţelor a adus milioane de emigranţi care au acceptat salarii mai mici deşi aveau un nivel de pregătire mai ridicat. Acest lucru a pus presiune pe piaţa muncii în sensul că angajaţii au ajuns să nu mai aibă suficientă putere pentru a bate cu pumnul în masă.
Automatizările din companii, apariţia roboţilor, emigranţii au născut o clasă de şomeri tineri care reprezintă cea mai mare problemă din Europa.
Având în vedere aceste situaţii născute din capitalism, din productivitate, din puterea multinaţionalelor, din globalizare, ce pot să facă guvernele ca să liniştească masele? Creşterea salariilor prin lege sau impunerea unor salarii minime. Capitalismul a ajuns să impună şi măsuri socialiste pentru a ţine tinerii şi angajaţii în frâu. În Silicon Valey se discută despre impunerea unui venit minim chiar fără să faci nimic.
Într-un articol din Fortune intitulat ”Why free money could be the future of work“ se discută despre ce se va întâmpla când roboţii şi automatizarea proceselor vor lua amploare în cadrul companiilor, iar marea majoritate a angajaţilor va trebui să-şi găsească alt job, care nu va mai fi disponibil pentru ei, întrucât nu vor avea un nivel de pregătire suficient.
Sam Altman, CEO al start-up-ului Ycombinator, a început să facă un experiment punând în conturile a 50 de familii 1.500 de dolari pe lună fără să ceară nimic în schimb. Toată lumea se uită cu interes care va fi rezultatul acestui experiment, întrucât viitorul va fi acolo. O familie va primi o anumită sumă de bani pentru a trăi, având ca sursă impozitarea roboţilor, care i-au furat jobul.
Acest lucru poate părea o utopie, dar tot mai multă lume se gândeşte la această modalitate de liniştire a maselor, ca să permită continuarea progreselor tehnologice şi schimbarea lumii. Dacă masele nu vor avea un venit minim garantat, se vor răscula şi vor distruge totul în jur. Câştigurile de productivitate împing firmele înainte, dar la un moment dat totul are un preţ. Ce faci atunci când nu poţi să reconverteşti atât de uşor angajaţii de la un job la altul?
România se poziţionează în lumea investitorilor ca o ţară cu forţă de muncă bine pregătită, calificată şi la cel mai scăzut preţ. Câteodată, România ca stat trebuie să-şi capitalizeze forţa de muncă calificată la un preţ mai mare.
În cazul Enterprise Investors cu reţeaua Profi, dublarea salariilor minime pe economie i-a adus creşterea consumului şi multiplicarea de 7 ori a banilor investiţi în afacerea Profi, un randament excepţional pentru un business de retail, unde toţi comercianţii se plâng că operează cu marje mici.
Creşterea salariilor a fost văzută ca o măsură socialistă, dar în schimb rezultatul a fost capitalist.
Ca să reziste, capitalismul va avea nevoie şi de socialism.
Această opinie a apărut pentru prima dată pe www.businessmagazin.ro
