Opinii

Cristian Diaconescu, consilier prezidenţial: Un buget complex pentru o Europă complexă

Un buget complex pentru o Europă complexă

Foto: Silviu Matei

Autor: Cristian Diaconescu

07.02.2013, 00:05 492

În mod natural şi firesc, orice decizie politică a Uniunii Europene reprezintă o provocare, pentru că aceasta dă măsura funcţionalităţii sistemului şi viabilităţii evoluţiei permanente a cadrului comunitar. Deciziile complicate pun în lumină gradul de complexitate al structurii Uniunii Europene. Este un adevăr şi trebuie tratat ca atare. În această categorie de decizii intră, fără echivoc, şi provocarea adoptării unui buget al Uniunii Europene, subiect care se află deja de suficient de mult timp pe agenda Consiliului.

Dezbaterile între şefii de stat sau de guvern ai ţărilor din Uniunea Europeană aduc la masa tratativelor atât realităţi ale vieţii sociale, politice şi în mod special economice, cât şi concepte care vin să furnizeze soluţii la problemele curente ale organizaţiei. Contracţia economică, cele câteva derapaje ori derapaje redresate (controlate la timp) ale unora dintre membrii Uniunii împart inevitabil structura europeană în două categorii majore de state - state contributoare care susţin prin forţa lor economică bugetul Uniunii şi state care pun o anumită presiune pe bugetul Uniunii, solicitând sau mimând acest lucru, respectiv asistenţă şi împrumuturi suplimentare.

Un alt aspect deloc de neglijat este acela că statele care se găsesc astăzi în situaţii critice sunt statele care au negat efectele devastatoare ale crizei economice şi care, pentru a menţine o stare de "bine", ori au dezinformat instituţiile europene, ori s-au făcut că uită să le informeze la timp cu privire la starea de sănătate a sistemului lor economic, financiar şi fiscal.

Nu aş dori să fac neapărat judecăţi de legitimitate pentru soluţiile propuse la masa de negociere bugetară a Consiliului, însă nu pot să nu ţin cont de faptul că statele care contribuie substanţial la bugetul consolidat sunt statele care, pe bună dreptate, solicită o anumită rigoare în cheltuirea banului public şi o anumită prudenţă din partea guvernelor naţionale în contractarea de împrumuturi şi cheltuirea fiecărui eurocent.

Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere faptul că o relaxare a măsurilor restrictive, atenţie, dacă acest lucru este fezabil, ar putea însemnă o stimulare a consumului, ceea ce într-o accepţie mai puţin academică înseamnă că banii ar trebui să înceapă să se mişte cu mai mare viteză şi să producă atât plus valoare cât şi taxe pe care statul să le încaseze, dacă este obişnuit să facă acest lucru.

Ne aflăm aşadar într-o dilemă politico-economică din care este foarte posibil să ieşim doar atunci când se va dovedi că una dintre cele două gândiri se gripează în faţa unor evidente care ţin de concret.

Intrarea în vigoare a Tratatului Fiscal la 1 ianuarie 2013, coroborată cu tot pachetul normativ care operaţionalizează Semestrul european, va marca un plus de stricteţe în ceea ce priveşte responsabilitatea oamenilor politici faţă de necesităţile de reformă.

În 2012, din cele 27 de state membre UE, România a avut cea mai mare reducere procentuală a deficitului bugetar. Pentru prima dată după 2007, ne-am încadrat în limita de deficit bugetar de sub 3 % din PIB pe metodologie europeană, creând premisele de ieşire din procedura de deficit excesiv. În clasamentul realizat de Comisia Europeană privind efortul de consolidare bugetară în perioada 2009-2012, România ocupă locul 3, ceea ce marchează recunoaşterea unanimă a acestor eforturi majore.

Odata cu ultima sesiune a Consiliului, anul trecut, au reieşit câteva aspecte pe care cel puţin noi, statele mai proaspăt intrate în Uniune ori le omiteam intenţionat, ori le considerăm un lux al democraţiei şi capitalismului - şi anume, faptul că ţări precum Olanda resimt o reducere a bugetului Uniunii, tocmai în zona de unde noi tăiem cu voioşie în mod consecvent - cercetare şi inovare.Şi dacă tot am deschis acest subiect, trebuie să vă spun că la rată de reducere a bugetului UE, Olanda pierde câteva miliarde, câteva miliarde de euro pe care în mod normal această ţară îi investea în cunoaştere, în cercetare şi inovare.Am dat aceste detalii pentru formarea unei imagini despre ponderea acestui domeniu într-o democraţie asimilată şi despre zonele în care loveşte o reducere a bugetului comunitar, atunci când este vorba de state cu sisteme politice performante, sisteme economice consolidate şi de ce nu, cu un grad de luciditate remarcabil al societăţii şi al decidenţilor guvernamentali în egală măsură.

Criza economică prelungită a relevat ceea ce trebuie, la un moment să admitem şi anume că există încă la nivelul statelor membre o capacitate redusă de mobilizare a voinţelor politice pentru soluţii îndrăzneţe, care să reflecte principiul "la situaţii excepţionale, acţiuni excepţionale". Această voinţă comună frânată de interese naţionale a provocat o criză profundă de încredere, o adevărată ruptură a cetăţeanului european de procesele de integrare. Vedem în numeroase ţări europene cum platforme politice naţionaliste, ca să nu spun eurosceptice, câştigă sufragiile electoratelor, putând conduce la tendinţe deja conturate de recrudescenţă a populismului.

Anul 2013 este şi ultimul an din actuala perspectivă bugetară. Preşedinţia irlandeză a Consiliului reflectă în programul său de priorităţi faptul că, miza esenţială pe parcursul anului este convenirea pachetului legislativ privind viitorul Cadru Financiar Multianual.

Cadrul Financiar Multianual 2014-2020 trebuie să fie în mod autentic racordat la agenda de creştere şi ocupare reflectată în Strategia Europa 2020, astfel încât să consolideze capacitatea de investiţii a statelor noastre. Domenii esenţiale în care România îşi va afirma puterea de negociere sunt legate de asigurarea unei finanţări corecte în cadrul politicilor de coeziune şi agricolă comună. În mod evident, Europa are nevoie de un buget suficient pentru a-şi întări competitivitatea în plan mondial şi a fi consecventă cu propriile ambiţii, dar aceasta nu se poate realiza prin perpetuarea disparităţilor dintre regiuni şi state sau a decalajelor majore din prezent dintre veniturile pentru fermierii din diferite ţări. Competitivitatea europeană este direct influenţată de viteza cu care sunt recuperate decalajele de competitivitate şi dezvoltare din interiorul Uniunii, iar aceasta va fi şi poziţia pe care o vom susţine la cea de-a doua parte a negocierilor privind Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, la Consiliul European din 7-8 februarie.

Pentru noi, este foarte important ca procesul de consolidare a Zonei Euro să se realizeze cu luarea în considerare a intereselor statelor cu derogare temporară de la moneda unică. Nu ne dorim crearea unui club de categoria a doua în Uniune, format din statele care sunt în afara Zonei Euro, şi prin urmare - aşa cum am afirmat-o constant la reuniunile Consiliului European - nu dorim constituirea unei Europe cu mai multe viteze.

În momentul în care condiţiile economice o vor permite, România va adera la moneda unică, astfel încât se menţine gradul de prioritate în ceea ce priveşte integrarea în Zona Euro. Vom susţine, ca atare, în continuare, ca toate procesele care se vor desfăşura în legătură cu Uniunea Economică şi Monetară să aibă caracter deschis pentru eventuala opţiune a statelor non-Euro de a se asocia şi să nu conducă la discontinuităţi în cadrul Pieţei Interne.

Prin decizii de ultim moment variantele de negociere propuse optimist de Jose Manuel Barosso şi Herman Van Rompuy au căzut fiind acceptată numai ideea unor reduceri suplimentare de peste 30 miliarde euro.

Orice creştere pe care România o obţine, în aceste condiţii a cotei sale bugetare în proiecţia 2014-2020 va reprezenta o mare victorie.

Cristian Diaconescu este consilier prezidenţial, fost ministru al afacerilor externe

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO