Nu clasei mijlocii, in tot cazul. Muncitoare, descurcareata si relativ competenta, calarita de stat cu impozite si prizoniera a unei economii distorsionate si clientelare, administrata politic, ea n-are de pierdut, vorba lui Marx, decat lanturile. Oleaca de concurenta in plus n-o sperie, stiindu-se din experienta cu nimic mai prejos profesional decat colegii din Europa de Vest, cu care a avut pana acum nenumarate ocazii sa lucreze cot la cot, eventual chiar la ei acasa.
N-are orgolii deplasate, nu-i trebuie musai girofar si sofer platit din bani publici ca sa simta ca a reusit in viata, nu fura terenuri de la stat, are o viata sociala cu distractii mai inteligente decat vesnica triada - fotbal, vanatoare si prezentari de moda ale amantei-manechin. Moneda unica europeana, produse de import bune si ieftine, stat de drept si piata liberalizata, toate acestea nu sunt decat avantaje pentru cei din clasa mijlocie romaneasca.
Atunci cui ii e frica de UE? Poate ca celor foarte saraci care, desi n-au mare lucru de castigat din integrarea rapida, nu le explica nimeni ca n-au nici de pierdut. Insa ei nu pot fi foarte multi dupa cum se vede din sondajele periodice in care romanii apar euro-entuziasti in proportie de 80% si peste. Nu: categoria cea mai semnificativa de oponenti ai integrarii, prin forta ei sociala, o reprezinta probabil melanjul de politicieni si mari afaceristi pentru care zona crepusculara in care se afla acum Romania este exact ce trebuie pentru prosperitatea personala. Precum bacteriile de cultura, ei s-au dezvoltat accelerat in mediul propice si tipic balcanic de clanuri, protectionism economic, firme capusa, legaturi ombilicale cu bugetul de stat si exhibare publica de prost gust. Ei sunt cei care din cand in cand trag frana de mana in cursa catre UE, dupa cum spunea de curand un euro-diplomat. Pentru ca afacerile lor cu motorina, fier vechi, tuica, cereale, tutun, paduri si televiziuni ar fi amenintate de concurenta reala si de investigatiile Buxellesului, specia marilor afaceristi de Dambovita - fie lastariti din trunchiul gros al vechii nomenclaturi de partid si Securitate, fie rasariti de curand cu energia tineretii sau reintorsi din diaspora cu prestigii supradimensionate - nu vrea in UE chiar din 2007. Ei mai au inca proprietate publica si piete de impartit. Ii recunoasteti usor luand listele marilor favorizati in relatia cu ICRAL-urile si fostele gospodarii de partid, institutii cu care au dialogat in mod preferential si fructuos in deceniul trecut. Pentru ca milioanele afisate cu mandrie in Top 300 sau credinta firbinte in idealul social-democrat nu exclud o casa luata pe degeaba de la stat sub diverse pretexte.
Va fi viata in UE perfecta? Nu cred, dar nu din motivele sugerate de dl. tiriac saptamana trecuta. Daca mi-e teama de ceva, acesta nu este faptul ca regulile UE se vor aplica prea strict pentru binele romanilor - ci dimpotriva, ca nu se vor aplica suficient de strict pentru a impiedica aceasta clasa de antreprenori politici sa prospere in continuare pe spinarea celorlalte, in special a celei mijlocii. Mi-e teama ca, fiind foarte abili in diplomatie si politica de gasca, vor putea exploata in continuare punctele slabe si ineficienta de la Bruxelles pentru a face si din acquis-ul comunitar aceeasi caricatura in care au transformat actualmente institutiile romanesti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
