Dupa alegeri, partidele si politicienii romani sunt cei care trebuie sa faca alegeri. Deciziile care se iau in aceste saptamani sunt cel putin la fel de importante ca si cele pe care romanii le-au luat la scrutinul proaspat incheiat. Uneori sunt chiar mai importante, tocmai pentru ca ele vor defini mult mai clar optiunile pe care electoratul le va avea in fata in urmatorul moment al votului. Teoretic, partidele ar trebui sa intre intr-o perioada a analizei aprofundate cu privire la rezultatele votului. Ar trebui sa ia bazele de date ale exit-poll-urilor, pentru a diseca atent si migalos in masa de electori care au venit la urne. Ar trebui sa afle, poate chiar cu mijloace sociologice suplimentare, care sunt motivatiile voturilor, care sunt resorturile care au functionat si care nu au functionat la aceste alegeri. Ar trebui sa compare cu rabdare investitiile facute in fiecare localitate si rezultatele obtinute, pentru ca sa realizeze o diagnoza corecta a eficientei in campania electorala. Ar trebui culese reactiile de dupa vot, ale cetatenilor si ale formatorilor de opinie, pentru ca ele sunt semintele campaniilor de comunicare din viitorul apropiat. Iar apoi, pe baza acestor analize, trebuie trase linii si facute proiectii cu privire la directiile politice viitoare.
Se intampla asta in prezent? Foarte putin si doar acolo unde viitorii candidati la alegerile parlamentare tin neaparat sa isi faca temele corect. Politicienii au alte prioritati. In realitate, analizele facute sunt mult mai sumare si mai brutale. Performanta unui partid e analizata doar pe baza scorului general, pe baza comportamentului in orase sau in Capitala, pe baza capacitatii unora din liderii importanti de a se impune sau nu. Luate pe rand, partidele par ca au depasit extrem de rapid faza analizelor si au trecut la pasul urmator. Dupa ce toate au declarat ofensiv ca au castigat alegerile si ca au obtinut rezultate peste asteptari (unii - cele mai bune din istorie, altii - mai mari decat spuneau sondajele), s-a trecut la "premierea" castigatorilor.
PD-L a avut cel mai scurt si mai intens moment de analiza, in noaptea de duminica spre luni, sub atenta indrumare a presedintelui Traian Basescu. Desi public se vorbeste de dublarea scorului fata de 2004 si de performante istorice, in spatele usilor, conform surselor, s-au spus lucruri, s-au transat acuzatii, s-au stabilit vinovatii. Fara cifre, fara date, fara rigoare. Dar personal, intens si barbateste. Imediat dupa, partidul intra intr-o faza noua, cea de pregatire a alegerilor parlamentare. Se va face un profil de candidat, se va stabili un model de campanie de succes, se vor organiza traininguri. Iar vara va fi perioada in care PD-L va incerca sa recupereze terenul pierdut.
La PNL, victoria clamata de liderii partidului, care amintesc si ei de cel mai bun scor de dupa 1989, este digerata cam la fel. Calin Popescu-Tariceanu vrea sa ii recompenseze pe cei neperformanti cu demiteri. Orban se opune. Antonescu ii ia apararea lui Orban. Desi spun ca au depasit asteptarile, acum liberalii se raporteaza la ce au castigat si nu la ce se asteptau sa obtina. Paradoxul este completat de campania lui Ludovic Orban - public, toata lumea spune ca a avut o campanie excelenta (desi nimeni nu da niciun argument pentru asta), dar tot i se reproseaza scorul slab. Este un soi de masochism public, prin care o campanie e prezentata ca fiind, in acelasi timp, si foarte buna, dar si foarte ineficienta. Vara va gasi PNL in aceleasi framantari interne care nu vor fi clarificate pana cand Tariceanu nu isi va incheia mandatul in fruntea guvernului.
La PSD situatia e si mai complicata, fiindca nevoia de analiza este clamata de toata lumea. Dar nimeni nu pare sa aiba interes ca aceasta chiar sa fie realizata. Fiindca o privire atenta ar arata ca victoria la locale a fost mai mult a liderilor din teritoriu decat a conducerii centrale, ca organizatia de Bucuresti a ratat o sansa imensa, ca presedintele Geoana a girat multe decizii eronate, ca seful de campanie este responsabil pentru rezultatul lui Cristian Diaconescu s.a.m.d. Nimeni nu vrea sa deschida o asemenea discutie, fiindca ea ar trebui sa duca la distrugerea actualei imagini de castigatori ai social-democratilor, dezvaluind cat de multe gafe s-au facut si cat de prost au fost gestionate niste alegeri care ar fi putut duce la o victorie mult mai categorica. Scorul este bun pentru toti si nimeni nu vrea ca, pana la toamna, sa incerce sa schimbe ceva. Asa ca, in loc de analiza, vom primi informatii despre noua alianta politica PSD+PC si despre programul sau de guvernare.
Daca privim strict din perspectiva analitica, singurul partid care a castigat la aceste alegeri este UDMR, fiindca a reusit sa demitizeze structura civic maghiara si sa ii blocheze ascensiunea. In rest, nereusind sa isi clarifice problemele interne, partidele mari nu au castigat foarte mult, dimpotriva. Intarirea influentei structurilor locale face ca echipele de la centru sa fie mult mai slabe. Victoria lui Oprescu demonstreaza tuturor din partide ca se poate si impotriva vointei liderilor. Iar frica de analiza demonstreaza ca scopul celor de la varful acestor partide este acela al protejarii propriilor scaune (si a propriei influente) mai mult decat cresterea autentica a performantei.
In paralel cu jocul de imagine, pe care il urmarim cu tot mai putin interes din fotoliile din fata televizoarelor (fiindca politica a fost redusa la atat in ultimii ani), are loc jocul politic netransparent. Colegiile uninominale se negociaza in aceste zile intr-o discretie maxima. Candidatii la parlamentare isi aleg "tintele" si isi negociaza trasee in care sa nu se confrunte numele grele intre ele. Structurile care au finantat campanii se pregatesc sa aloce noi bugete. Din acest joc vom vedea foarte putin. Dar, pana la urma, pe cine intereseaza?
Dan Sultanescu este coordonatorul proiectului www.infopolitic.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
