Opinii

Dan Sultanescu: Anul perdantilor

18.12.2007, 18:42 14

Alegerile europene au avut un efect ciudat asupra tuturor partidelor. Din aceste alegeri, toate structurile politice au iesit ca si cum ar fi pierdut. Iar consecintele vizibile ale tuturor actorilor implicati sugereaza infrangeri importante.
Aparitia PD-L este un moment care a fost gandit sa fie similar cu cele care au prefatat, de obicei, victoria in alegeri: anuntarea cu un an inainte de alegeri a unei noi oferte, capabile sa coaguleze sprijinul celor nemultumiti de guvernare si sa genereze sperante noi pentru electoratul circumstantial, cel care este decisiv in configurarea voturilor. Traian Basescu, marele perdant al referendumului, a reactionat rapid si a incercat sa compenseze imaginea de lipsa de sustinere electorala prin impunerea unei mutari tactice (fuziunea PD-PLD) mult mai devreme decat era planificata initial. Din aceasta cauza, PLD, partidul care a castigat cel mai mult la acest scrutin, nu a mai putut sa isi savureze trofeul si a disparut, absorbit fiind de Partidul Democrat. Una din frazele epocale ale acestui sfarsit de an este cea rostita de Emil Boc la sedinta comuna de fuziune, cand a declarat: "Nu mai suntem noi si voi, suntem doar noi". Vrand sa foloseasca o retorica facila, Boc a scapat un porumbel gandit de toti cei din PD: PLD dispare, si o data cu el dispare si amenintarea unei noi structuri care ar fi putut sa ii submineze pe mai departe existenta si sprijinul electoral. E drept ca, fara sa isi dea seama, Boc a consacrat si disparitia Partidului Democrat ca structura politica de reprezentare a unor categorii sociale. Noua formatiune este o inovatie in politica post-decembrista, preluand din Franta modelul de structura creata explicit pentru sustinerea presedintelui. Romania a mai avut astfel de experiente in interbelic, iar ele s-au terminat cu dictaturi. Probabil, cadrul european in care ne aflam ne poate pune la adapost de astfel de evolutii, dar tendinta partidelor de a fi preocupate mai mult de functia de reprezentare a intereselor celor care le conduc si mai putin de functia de reprezentare a intereselor electoratului este evidenta.
Comportamentul de structura infranta, care trebuie sa faca ceva pentru a nu pierde trenul in care credeau atat de tare pana acum nu este vizibil doar la liderii sondajelor. Poate putin mai legitim ca sens, dar total nejustificat ca intensitate, vedem acest comportament si la celelalte doua partide importante din Parlament. PNL si PSD se comporta ca doua structuri care stiu foarte clar ca nu au nici o sansa de a castiga alegerile in urmatoarele scrutinuri.
Pentru PNL, izolarea politica produsa de separatia de PD si de PLD tinde sa se concretizeze. Desi aflat intr-o zona de dreapta, PNL isi pierde tot mai mult semnificatia ideologica, agatandu-se aproape total de beneficiile guvernarii pe care o vor mai pastra inca un an. Repetand strategia lui Adrian Nastase (care, axandu-se major pe guvernare inainte de 2004, a reusit sa traga partidul la un scor mai bun decat in 2000), PNL nu are cum sa obtina aceeasi performanta. In acelasi timp, izolat la guvernare (un concept paradoxal), PNL se indeparteaza si de propriul electorat, fiind captiv intereselor celor care il conduc (interese legate, la randul lor, de ramanerea la guvernare pana la finalul mandatului). Avand aceasta conditionare, pentru PNL va fi foarte complicat sa prezinte ceva coerent publicului care, in prezent, vrea discurs liberal. Cei care mizeaza pe dezmagirea publicului liberal, care a crezut in PLD si care acum se simte tradat, ar trebui sa se uite mai atent pe structura electoratului pentru a vedea ca aceasta ipoteza nu se sustine.
PSD, la randul sau, pare ca nu vrea sub nici o forma sa joace alta carte decat aceea de partid mic, preocupat de a fi inclus in diversele combinatii de putere care i-ar asigura accesul la guvernare (fie cu PNL, fie cu PD-L). Refuzandu-si conditia de partid de opozitie, PSD prefera strategiile mici, care au un singur sens: pastrarea unui status-quo, din care castigator este Mircea Geoana. Si acesta este castigator nu pentru ca PSD reuseste ceva major pe scena politica (toate semnele indica de fapt contrariul), ci pentru ca ramane in functie pana, de ce nu, dupa alegeri. Anuntand ca va pleca daca PSD nu castiga alegerile, Geoana a confirmat deja limita mandatului sau si incearca astfel sa obtina liniste din partea celor care ar fi vrut, altfel, sa se coaguleze impotriva sa.
Despre comportamentul de perdant al partidelor mici nu mai este cazul nici macar sa amintim. Dar de unde acest defetism? De ce, dupa integrarea europeana, starea de optimism a populatiei (in crestere) nu se regaseste si la nivel politic? Raspunsul tine, din nou, de masura in care aceste partide isi exercita functia de reprezentare sociala a intereselor. Conducerile partidelor sunt, in prezent, singurele depozitare ale mandatelor pe care partidele le au si, intr-o buna masura, aceste mandate se apropie de final. Daca vrem sa discutam despre reforma politica, poate ca ar trebui sa incepem de aici. Si sa analizam motivele pentru care politica a devenit din ceva incluziv si dinamic un simplu divertisment pentru publicul larg.
In final, un exemplu. Agentiile de stiri transmit semnale ingrijoratoare despre starea economiei: decalajul dintre importuri si exporturi creste cu peste 60% in zece luni, indatorarea depaseste o treime din PIB, iar Romania devine una din cele mai riscante tari din punct de vedere investitional. Ce face politicul ca raspuns la asta? Trece rapid si pe ascuns bugetul in Parlament, fara a dezbate serios consecintele deciziilor pe care le iau asupra societatii. Ca si cum ar sti ca nu vor fi ei cei care trebuie sa se confrunte cu efectele din anii viitori.

Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului Pro

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO