Ii cunoastem pe amandoi. Primul este cel pe care il vedem in timpul saptamanii la Cotroceni, eventual in Parlament, in studiourile de televiziune si in intalnirile oficiale. Este un Basescu grav, serios, preocupat. Un Basescu ce vorbeste apasat, de multe ori tehnic, ingrijorat cu privire la criza. Da cifre, citeaza prognoze, anunta situatii importante. Este acel presedinte care si-a asumat raspunderea pentru erori si acel presedinte care a promis ca nu va candida daca somajul va fi mare. Al doilea Basescu este unul de weekend, cu clop, cu bundita. Tunde oi, mananca si bea alaturi de romani, participa la concursuri populare, vorbeste pe limba omului simplu. Este acel Basescu ce refoloseste sloganul "sa traiti bine" alaturi de un mai nou "va respect si va iubesc".
Nu este o distinctie surprinzatoare, fiindca presedintele a avut mai mereu aceste doua fatete. De cand a ajuns la Cotroceni, si-a dublat propria imagine (care era dominata mai mult de acel Basescu popular si din topor) cu un nou chip, cel prezidential. Acest nou chip are si o deosebire fizica fata de primul - are ochelari. Este chipul luat in momentele oficiale, atunci cand se tin discursuri institutionale, cand se transmit mesaje formale. In cei aproape cinci ani de cand este presedinte, aceste doua fatete au fost imbinate aproape mereu.
In ultimele saptamani se vede un efort tot mai evident de separare intre cele doua personaje. Aproape ca si cum s-ar dori crearea unui clivaj nou, in Romania de azi, intre cei doi Basescu. Personal, nu cred ca este vorba doar de un baleiaj tot mai nereusit intre cele doua chipuri pe care le are Traian Basescu, ci cred ca este vorba de o strategie. Una menita sa rezolve principala problema pe care presedintele o are in prezent - respectiv incapacitatea de a bloca decaderea sa din sondaje pe fondul crizei economice.
De la inceputul anului, Traian Basescu a intrat intr-o etapa noua a existentei sale. Aceea in care scade in sondaje, ca urmare a asocierii sale tot mai evidente cu problemele puterii. Criza politicii in Romania este una fara precedent, iar unul dintre cei care au accelerat aceasta criza este tocmai presedintele. Aceasta criza cuprinde, in esenta, cateva elemente recognoscibile: disparitia optiunilor politice, indepartarea oamenilor de politica, perceperea clara a lipsei de utilitate a politicii pentru oamenii obisnuiti. Mai mult ca oricand, romanii nu mai vad in politica ceva util. Iar solutia societatii in fata unui stat pe care nu il mai simte ca fiind util sau reprezentativ pentru propria existenta este una simpla - refuza dialogul si colaborarea cu acel stat. Toate partidele au contribuit la acutizarea acestei crize, iar presedintele este cel care a ridicat-o la cel mai inalt nivel atunci cand a ignorat, pentru a doua oara, votul celor care au mai vrut sa vina la vot, formand o alianta considerata de majoritatea romanilor drept una nenaturala. A doua solutie imorala a presedintelui a anulat si mai mult discursul politic, ducandu-l intr-o zona tehnica, in care distinctiile aproape ca nu exista. Fara solutii reale in fata crizei economice si, mai grav, incapabil sa formuleze un proiect national nou dupa integrarea europeana, Traian Basescu se vedea in urma cu cateva luni in fata unei situatii extrem de dificile - aceea de a pierde niste alegeri prezidentiale in care parea ca nu are contracandidat.
Aparitia contracandidatilor - in special a lui Crin Antonescu, cel care trage de unul singur PNL-ul spre un statut autentic de partid de opozitie - a acutizat problema presedintelui. Asa ca a ales sa faca ce stie cel mai bine pentru a ramane favorit la toamna. A inceput sa joace un rol schizofrenic, in speranta ca populatia va ignora noua axa pe cale sa se impuna (aceea dintre Basescu si antonimul sau politic, Crin Antonescu) si o va prefera pe cea pe care el o doreste: aceea intre un Basescu popular si un Basescu institutional. O axa noua, usor de mediatizat (ca dovada, toate emisiunile electorale din aceasta campanie europeana se refera, cel putin o data, la presedinte), in care nu se mai discuta despre criza sau despre responsabilitatea lui Basescu fata de problemele reale ale tarii, ci se dezbate noua mare dilema nationala: va candida sau nu Traian Basescu? Raspunsul la aceasta intrebare este greu de impus, fiindca avem imagini alternative intre candidatul popular Basescu, cel care face campanie intensa pe campuri, dealuri si alte forme de relief, si presedintele preocupat Basescu, cel care se intalneste cu guvernul, cu FMI-ul sau cu Mugur Isarescu.
Este un exercitiu de schizofrenie care poate reusi intr-un singur caz: daca populatia nu se prinde. Daca oamenii vor fi suficient de naivi pentru a crede ca aceasta problema este una autentica. Fiind insa criza, aceasta conditie este foarte greu de indeplinit. Nu numai ca oamenii se pot prinde ca dilema este artificiala, dar il pot taxa pe Traian Basescu si mai rau decat pana acum. De ce? Pentru ca, indiferent de explicatia pe care si-o pot da, Traian Basescu iese rau. Daca nu este in campanie si, preocupat de criza, tunde oi si face bai de multime, inseamna ca Traian Basescu este chiar inconstient. Iar daca este in campanie si el chiar mizeaza pe impresia lasata in tara pentru a aduce oameni la vot alaturi de el, inseamna ca toata aceasta poveste legata de criza este o mare minciuna. Dorind sa abata atentia de la criza (care este mai reala decat poate am fi tentati sa credem unii dintre noi, cei care stam doar la birou si ne jucam cu cifre pe care le primim la mana a doua), Traian Basescu risca sa atraga atentia prea tare asupra disperarii sale electorale. Acea disperare care ii face pe politicieni sa se afunde si mai mult in groapa in care au intrat, fara sanse de a mai iesi intregi vreodata.
Dan Sultanescu este analist politic, coordonator al proiectului www.infopolitic.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
