Atunci cand Mircea Geoana a pus problema excluderilor din PSD, pe o lista pe care era plasat, la final, "cu voia dvs", Ion Iliescu, s-a vorbit foarte mult in public despre relatia dintre disciplina de partid si democratia interna. In urma discutiilor, s-a ajuns la un adevar teoretic: acela ca, in partid, exista libertate de exprimare pana in momentul in care se ia, democratic, o decizie, urmand ca apoi sa se manifeste doar disciplina de partid. Pornind de la aceasta perspectiva, a vorbi despre excluderi sau macar sanctiuni pentru cei care, probabil, au votat impotriva sensului trasat de conducerea de partid reprezinta un fapt normal. Dar, daca tinem cont de definitia mai sus amintita, posibilele sanctiuni devin legitime doar daca si prima parte a situatiei a fost respectata: daca a existat, la inceput, o decizie democratica. Or, nu e foarte clar daca a fost asa. Mai intai, pentru ca decizia depunerii motiunii nu s-a luat intr-un for statutar, iar apoi pentru ca sensul initial al motiunii (dintr-o actiune anti PNL) a fost deturnat (intr-o actiune pro PD). Asadar, din aceasta perspectiva exista o oarecare confuzie legata de cat de democratica a fost decizia initiala. Daca exista aceste dubii, nu mai poate fi clara nici decizia de conformare si, implicit, apelul la disciplina interna de partid. Ce avem acum? Un presedinte de partid, Mircea Geoana, care se face ca sanctioneaza nedisciplinatii, in urma unei actiuni in care s-a facut ca pune in aplicare o decizie luata democratic. Poate fi construit prin asemenea gesturi un partid puternic, capabil sa ofere o adevarata alternativa la evolutiile actuale? Cu siguranta, nu.
Dar este Mircea Geoana singurul care se comporta astfel, simuland pe rand atat democratia interna, cat si autoritatea si disciplina? Nu. Exemplele de acest tip impanzesc societatea romaneasca de la inceputurile sale post-decembriste si pana astazi. In prezent, avem o guvernare care simuleaza cresterea economica sanatoasa, in conditiile in care indicatorii noilor si gravelor slabiciuni economice incearca din rasputeri sa atraga atentia. De asemenea, premierul se face ca are un sprijin majoritar in Parlament, ignorand ca existenta pe termen atat de lung a unui cabinet cu un spate atat de fragil este o anormalitate. Avem un presedinte care simuleaza independenta politica si echidistanta, precum si neimplicarea in actul de justitie. In acelasi timp insa, tot el recunoaste public cat de partizan si unilateral este propriul mandat (el nu ii reprezinta pe toti romanii, asa cum ii cere Constitutia, ci doar pe cei care l-au votat, asa cum a recunoscut recent la TVR; el nu este reprezentantul statului, care este laic si egal in atitudini fata de toate minoritatile, ci un crestin ortodox care proclama ca BOR este o biserica esentiala pentru statul roman; el nu isi asuma rolul de garant al independentei justitiei, preferand mereu sa se antepronunte si sa intervina activ in rescrierea echilibrelor de putere din justitie).
Simularea exista peste tot. Avem partide de opozitie care isi simuleaza rolul fara a-l juca efectiv. Avem societate civila care simuleaza protejarea drepturilor civile, dar care nu reactioneaza cand justitia se comporta abuziv, chiar si in cazul unor personaje despre care impresia de vinovatie este foarte puternica. Avem sindicate care pretind reprezentarea intereselor salariatilor, dar care nu mai au, de ani buni, activitate in sensul celui asumat oficial. Si, pentru ca impresia de fals sa fie totala, democratia simulata din Romania este intregita de simularea comportamentului civic al populatiei. O populatie care, desi are drepturi clare, chiar si numai pe hartie, nu depune niciun efort pentru a incerca sa si le concretizeze. Bucurestenii suporta sa traiasca fara sa protesteze intr-un oras care se inchide peste ei ca un cavou, micii intreprinzatori accepta din partea administratiei umilinte de neimaginat intr-o tara europeana, iar comunitatile accepta sa le fie subminate valorile (de tipul familiei) fara sa incerce sa reactioneze. Intr-o astfel de democratie "de vitrina", asa cum ii spuneau acum aproape un deceniu cativa analisti politici cunoscuti, societatea nu poate decat sa se degradeze. Integrarea europeana nu este, in acest context, un prilej de restructurare a institutiilor sociale si politice in jurul unor valori si obiective de tip occidental, ci doar cel mai bun prilej de a se genera imense disonante cognitive. Atatia ani ne-am facut ca avem democratie si ca stim sa ne comportam democratic, incat acum, cand suntem lasati in pace sa ne consumam singuri disputele interne (a se citi "dupa 1 ianuarie 2007, momentul din care UE nu ne-a mai tinut sub control riguros") nu mai stim sa facem diferenta intre imagine si realitate. Foarte probabil, aceasta simulare va continua. Presedintele Basescu va ramane un simbol al luptei impotriva sistemului ticalosit, indiferent de cata mizerie se va acumula in jurul sau. Ion Iliescu va ramane un simbol al miscarii de stanga si al PSD, indiferent cat de lipsit de legatura cu noua societate este discursul sau si al imbogatitilor tranzitiei. Iar PNL, singurul partid inca in viata care ar fi putut crea o alternativa la miscarile post-FSN, va ramane acelasi club de afaceristi si ideologi naivi care cred ca dreapta inseamna astazi ce insemna acum 100 de ani. Intre timp, restul societatii va continua sa se raporteze cu un sincer si de neinteles respect fata de autoritate si fata de atributele ei, uitand de unde vine aceasta si pe ce se sustine. L-am vazut recent pe Cristi Minculescu decorat la Cotroceni de catre Traian Basescu. Si am fost surprins cu cata deferenta se raporta acesta la autoritatea pe care o emana institutia prezidentiala. Cata vreme acest respect va ramane unul automat, venit strict din doctrinele adanc inradacinate de socializarea comunista, ce continua si astazi in scolile tarii, si nu va avea nici un fel de latura contractuala, probabil ca jocul simularii democratiei va continua. Cu aceleasi rezultate dezastruoase ca si pana acum.
Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
