Opinii

Dan Sultanescu: O intrebare pentru alegerile locale

17.01.2008, 19:49 13

Inainte de a desemna candidati, de a face judecati de valoare si de a alege intre diversele alternative care se promoveaza pe piata, va trebui sa punem o intrebare foarte simpla: cine suntem "noi", cei care alegem? Una din cele mai simple definitii ale politicii este aceea care se refera la procesul prin care, in cadrul unui grup, se iau decizii referitoare la intregul grup. In aceasta definitie, elementul fundamental este cel al stabilirii foarte clare a ce apartine si ce nu grupului. Fiindca, fata de cei exteriori grupului, raportarea este obligatoriu diferita de raportarea fata de interiorul acestuia. Una este politica referitoare la "noi" si alta este cea referitoare la "ceilalti", strainii, cei de afara, de multe ori vazuti ca adversari sau inamici. In orice stat din vestul civilizat, definitia grupului este relativ simpla si se poate identifica usor in cercuri concentrice. "Noi" suntem, pe rand, o familie, o vecinatate, un cartier, o mica localitate, un oras mare, o regiune, o tara. Uneori, chiar un continent. Usurinta in definire apare atunci cand ii identificam fara probleme pe "ceilalti". Fiindca, in raport cu acestia, noi ne putem identifica prin apartenenta la ceva comun. Istoria politica a Occidentului se invarte in jurul acestor regrupari continue, care au simplificat mereu decizia. Elementul fundamental al definirii grupului este dorinta tuturor celor care il compun de a-l pastra, de a nu-i afecta existenta si identitatea prin deciziile punctuale care se iau la un moment sau altul. In ce masura aceasta definitie se poate aplica Romaniei de astazi? Exista cu adevarat vecinatati care se contureaza tocmai prin raportare la celelalte vecinatati si, in consecinta, isi definesc reguli interne de functionare, pe care le respecta pentru a pastra vecinatatea asa cum este? Exista un sens special al apartenentei la o localitate, de pilda, care sa ii faca pe cei care compun respectiva localitate sa aiba un statut aparte de aparat prin implicarea in mecanismele de luare a deciziilor politice? La nivel mare, exista cu adevarat o definitie concreta a ce inseamna a fi "roman", care sa presupuna un beneficiu concret pe care sa vrem sa il pastram doar pentru noi? Daca ne uitam la modul in care se face politica in prezent, raspunsul este evident ? nu. Iar cauzele le regasim in modul in care partidele politice in sine se comporta, ele trebuind sa fie, la randul lor, exemple la scara a modului de definire si functionare a unui grup.
Partidele politice romanesti, fara exceptie, arata foarte clar ca nu pot sa defineasca sub nici o forma ideea de "noi" altfel decat prin perpetue excluderi. Atat de multe incat se ajunge la un simplu "eu", grupul fiind definit doar de disponibilitatea celor care il compun sa asculte de un centru unic. Partidul Social Democrat trece printr-o lunga si grava criza dupa alegerile din 2004, tocmai pentru ca cei din actuala sa conducere nu vor sa includa in viziunea lor despre viitor pe cei care i se opun. Nu este vorba de a-i coopta la luarea deciziei, cat mai degraba in a-i accepta efectiv ca parte a aceluiasi grup. Probabil nici aceia care fac opozitie la actuala conducere nu isi pun problema ca, daca soarta le-ar surade, sa ii pastreze in continuare alaturi de ei in partid pe adversari. Singurul moment din istoria PSD in care s-a putut, intr-o oarecare masura, sa coexiste factiuni diferite a fost perioada Iliescu-Nastase, cea perceputa de adversarii PSD ca perioada "partidului-stat". A fost o perioada care a dus la cele mai performante mecanisme de guvernare (unii ar spune ca si la cele mai corupte), precum si la cele mai sofisticate metode de selectie interna (alegerile preliminare, care astazi nu sunt nici macar mentionate). Strict teoretic, acel partid se apropia cel mai mult de modul real de functionare a unui grup, asa cum a fost definit mai sus. Infrangerea de la prezidentiale si restructurarile ce au urmat au condus la situatia din prezent (greu calificabila ca fiind un pas inainte).
Cazul PD este mult mai simplu, fiindca el insusi este rezultatul neacceptarii coexistentei intr-o structura mai larga, in care nu poate fi decat o parte minoritara. Dorinta de a pastra alaturi doar pe cei care se supun vointei centrului este o caracteristica a acestui partid de-a lungul timpului. Plecarea din FSN, debarcarea lui Petre Roman si abandonarea PNL sunt exemple care arata ca PD nu accepta sa faca parte dintr-un grup decat daca il domina si il defineste exclusiv. PNL a dat impresia de o structura mai laxa, mai toleranta, in care pot coexista viziuni diferite. Istoria ne-a aratat ca acest partid este poate cel mai putin flexibil dintre toate, rupturile si regruparile constante aratand ca este imposibila stabilirea unei definitii reale a grupului. PNL este partidul unui singur centru, cel care il finanteaza. Restul sunt doar structuri interne care concureaza pentru aceasta finantare.
UDMR, parcurgand criza sa recenta de coexistenta cu o alta structura a maghiarimii, UCM, arata ca nu se deosebeste foarte mult de partidele romanesti. Partidele mici, in care existenta unui singur lider este evidenta, nu mai au nevoie de demonstratii suplimentare. Este nevoie sa intelegem cat de putin folositoare sunt modelele politice pe care le vedem in jurul nostru pentru coagularea unei identitati proprii a comunitatilor si a societatii romanesti. Vor urma alegeri locale, in care se vor folosi din nou cuvinte mari. Inainte de a le judeca, cei care vor vota trebuie sa se intrebe daca solutiile pe care le au in fata ajuta la structurarea comunitatii. Si ii determina sa vrea sa stea fericiti si multumiti intr-o localitate, de pilda, indiferent de cine ajunge primar, tocmai pentru ca au ceva in comun cu vecinii si concitadinii lor.

Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO