Opinii

Dan Sultanescu: O singura varianta pentru doua Romanii

05.10.2006, 19:54 13

Avem, asa cum ne-am obisnuit, o viata politica plina si surprinzatoare. Nu contenesc discursurile, atacurile, loviturile care ne creeaza impresia unei dinamici ample si libere a spatiului nostru politic. Nu voi analiza crizele recente, oricat de tentant ar fi sa disec sensurile metaforei "restaurantului de cinci stele" care va face cu siguranta istorie in politica damboviteana. Voi incerca sa ma opresc asupra unei abordari mai putin atractive pentru rating. Este vorba de analiza institutionala. Ea ofera, din punctul meu de vedere, informatii mult mai substantiale despre dinamica politica decat stricta interpretare a discursurilor.
O institutie se judeca nu doar prin ceea ce spune liderul sau, ci si prin ceea ce face respectiva institutie. Or, aici, asistam mereu la paradoxuri. Institutul PRO finalizeaza, in aceste zile, un studiu despre hotararile de guvern din prima parte a actualului mandat (privite comparativ cu hotararile de guvern emise de guvernele anterioare in perioade similare). Acest studiu ar trebui sa schimbe modul in care judecam prestatia actualului cabinet, dar si a actualei puteri, in ansamblul sau. Principala concluzie arata un tablou diferit de ceea ce ne-am obisnuit sa credem despre partidele din Romania: actuala guvernare nu a propus o schimbare radicala a modului de emitere a hotararilor de guvern, nici din punct de vedere doctrinar, nici din punct de vedere cantitativ. Altfel spus, actualul cabinet a guvernat, in linii mari (cu foarte multe nuante detaliate in raport), la fel cu cabinetul anterior.
E surprinzator, fiindca imaginea ne transmite mesajul opus. Ca instrument imagologic, "diferenta" este excesiv utilizata atunci cand vine vorba de raportarea intre partidele actualei puteri si partidele actualei opozitii. Cei din PNL sau PD incearca sa ne spuna cat de diferit guverneaza ei din 2004 incoace. Iar cei din opozitie, in special PSD, acuza ca actuala putere a stricat mecanismul eficient al fostei guvernari. Toate aceste discursuri pareau, la o privire de la distanta, intemeiate. Ele se bazau pe "diferente" evidentiate intre persoanele din aceste partide, sustinute de diverse clivaje discursive sau chiar sociale. Mass-media si societatea civila confirma, indirect, aceasta agenda. Credem cu totii in necesitatea unora sau altora dintre optiuni (referitoare la o multitudine de teme, de la anticipate la reforma Constitutiei), cu certitudinea ca ele se bazeaza pe ideologii sau macar seturi de valori diferite, care sunt puse cu adevarat in aplicare in perioadele in care se ajunge la putere.
Contrastele pe care le sesizam sunt insa pur imagologice. Televizorul e cel care ne ajuta sa facem diferenta, prestatia in fata microfoanelor fiind foarte des criteriul ultim de judecata a politicienilor: optam la vot pentru cel mai credibil, cel mai simpatic, cel mai natural, cel care pare ca ne apara mai bine interesele, cel care ne promite mai convingator. La fel se intampla, simplificand, si in lumea civilizata din Occident. Spre deosebire insa de Romania, dincolo de judecata simpla si uneori personala a poporului, acolo exista si sentinte derivate din performanta institutionala a celor care conduc institutiile publice. Diferenta dintre conservatorii si laburistii britanici, de pilda, nu sta doar in modul in care isi prezinta public relatia cu clasa muncitoare, ci si in modul in care guverneaza efectiv. Unii dau mai multe hotarari in domenii sociale, iar altii mai putine. Unii reglementeaza mai mult piata, iar altii nu. Unii se comporta mai centralist, altii nu. Aceste diferente exista, si ele sunt masurabile. In Romania insa, diferentele constituie mai degraba exceptia.
Parcurgand concluziile preliminare ale acestui studiu, imi aduc aminte de perioada interbelica, in care "rotativa guvernamentala" devenise un mecanism firesc in politica, de asigurare a unui acces limitat al elitelor la conducerea societatii. A vorbi astazi de rotativa, intr-o societate in care pare ca exista o ruptura majora intre doua Romanii, in care dreapta si stanga au mari dificultati in a se accepta, pare excesiv. Poate mai putin excesiv va parea atunci cand se va incetateni sistemul rotatiei putere-opozitie in diverse functii (precum cea de sef al SRI). Exista in continuare doua Romanii, dar nu si la nivel politic.
O buna parte din asemanarea ultimelor guvernari vine dintr-o realitate obiectiva - nevoia finalizarii cu succes a proiectului integrarii europene. Aceasta insa, inainte de a deveni o oportunitate si o sarbatoare pentru societate, tinde sa se transforme intr-o mare capcana pentru anii urmatori. Prin preluarea aproape neconditionata a acestui obiectiv, partidele politice romanesti se vad acum in fata unei crize de proiect. Fara identitate politica proprie, ajutate doar de sclipirea imagologica a unui lider sau altul, partidele sunt nevoite sa isi construiasca tinte noi. O prima impresie tinde sa ne faca sa credem ca nu vor exista, nici pe termen scurt, diferente. Toate partidele importante vorbesc deja de trecerea de la eforturile pentru aderare la eforturile pentru integrare, care semnifica, de fapt, continuarea actualei tranzitii in exact acelasi sens.
Anul viitor va fi unul de cumpana pentru societatea romaneasca, macar pentru ca disparitia obiectivului integrarii va oferi o mult mai mare libertate de miscare. Romania nu duce lipsa de clivaje reale, dupa cum nu duce lipsa de variante diferite de evolutie. Ma tem insa ca solutia aleasa va fi varianta calduta a continuarii actualei tranzitii, care nu are drept scop prosperitatea populatiei, ci perfectionarea actualelor mijloace de gestionare si controlare a resurselor. Iar resurse, slava Domnului (sau, mai corect, slava Uniunii Europene), vor veni din plin. Incepand chiar de anul viitor - anul care ar fi trebuit sa devina cel al impunerii noilor proiecte sociale pentru Romania.

Dan Sultanescu este director executiv, Institutul PRO

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO