Opinii

Dan Sultanescu: O tara foarte politicoasa

31.07.2007, 17:43 25

Multi dintre romani au crescut cu ideea ca a fi politicos este o virtute si ca bunele maniere reprezinta o calitate a unei bune educatii. De mici, copiilor li se spunea (nu stiu daca li se mai spune si acum) ca e bine sa fie politicosi, pentru ca aceasta reprezinta o calitate majora, prin care se diferentiaza oamenii bine crescuti de badarani. Politetea este insa, in prezent, poate unul dintre cele mai mari handicapuri pe care romanii le au in dezvoltarea lor ca natiune democratica, civilizata si rationala.
De ce? Fiindca politetea reprezinta o bariera in reglementarea noilor relatii sociale si a instituirii noilor institutii, intr-o tara care are nevoie cu disperare de o structurare si mai puternica si mai rapida a noilor sale fundamente. Argumentul principal tine de modul in care morala (cea care sta in spatele politetii si o legitimeaza) pune piedici functionarii institutionale. Atunci cand impui drept criteriu fundamental intr-o societate judecata de ordin moral, toate celelalte criterii (inclusiv cel legal, de pilda) trec in plan secund.
Teoretic, politetea reprezinta un fenomen cultural, cu specificitati in fiecare comunitate in parte, si este format dintr-un set de conduita care are drept scop relaxarea relatiilor sociale si crearea unui confort in randul unei grupari umane. Nu are legatura cu regulile politice de functionare a relatiilor in interiorul respectivei comunitati si, ceea ce este cel mai important, este doar un element complementar de imbunatatire a vietii in comunitate. El nu inlocuieste obligatiile legale si pe cele institutionale.
In Romania insa, in special in ultimele decenii, politetea s-a impus ca solutie alternativa de functionare a sistemului. Politetea a fost, in perioada comunista, o forma (nu un continut) care ascundea, in spatele sau, coportamente exterioare sistemului (pe care acum le numim corupte, dar care aveau, in acea perioada, "calitatea" de a fi singurele formule funtionale). Dat fiind ca sistemul nu permitea solutii deschise, transparente, ele se ascundeau in spatele gestionarii unor "relatii". Buna crestere manifestata in institutii era un schimb intre bunurile oferite de cetatean si serviciile primite din partea respectivei institutii. Fie ca ea se chema spital, scoala, politie, sfat popular sau tribunal. Dincolo de discursul ipocrit al ideologiei comuniste (care spunea ca statul ofera cetatenilor sai foarte multe drepturi), realitatea arata incapacitatea statului de a se tine de cuvant. Politetea a devenit o solutie si a fost adoptata cu mare bucurie de romani, fiindca le permitea o extraordinara mobilitate.
Dupa caderea comunismului, discursul ideologic s-a schimbat. Dar, si in noua sa varianta, cea a democratiei liberale, garantarea unor drepturi ramanea ca deziderat si, de curand, chiar ca obligatie a statului. Format pe principii liberale, statul e construit pe sistemul cetateanul plateste taxe si impozite pentru a se bucura de drepturi si libertati (fie ca ele sunt negative - precum libertatea de expresie sau de asociere, fie ca ele sunt pozitive si, in consecinta, presupun o implicare proactiva a statului - dreptul la educatie, la asistenta sociala, la pensie etc). Dar, la fel ca si in comunism, o buna parte din aceste drepturi nu sunt, inca, palpabile. Intr-o societate democratica, asa cum se pretinde a fi societatea romaneasca, ineficienta statului e corectabila prin reforme. Nu exista ipocrizie, cel putin nu in aceeasi masura ca in comunism. Daca unele drepturi nu pot fi concretizate, nu este o drama, fiindca problema este rezolvabila.
Dar, pentru aceasta, problema trebuie constientizata si abordata frontal. Si, de asemenea, trebuie asumat faptul ca drumul spre democratie nu este niciodata terminat. Or, realitatea din Romania de azi ne arata o lume duala, in care imaginea tinde sa fie una frumoasa, corecta, stralucitoare si plina de perspective (cu sloganul "tranzitia s-a terminat, haideti sa traim bine") dar care contrasteaza enorm cu ceea ce se petrece de fapt. De fapt, se intampla ceea ce era normal sa se intample: 17-18 ani de reforme lente si chinuite nu sunt suficienti pentru a reforma complet statul si pentru a transforma o tara care functiona dupa solutii individuale intr-o societate in adevaratul sens al cuvantului. Avem institutii frumos desenate si cu atributii bine conturate, dar functionarea lor se bazeaza tot pe principii care nu au legatura cu serviciul public sau cu agenda publica.
La toate nivelurile. Sus, in conducerea statului, gestionarea banului public are loc in sensuri strict personalizate si in indiferenta fata de bunastarea societatii. Iar jos, lipsiti de sprijin financiar din partea unui stat care ii pretinde tot mai mult, dar si fara un control riguros din partea societatii, cei care ar trebui sa actioneze pentru a pune in aplicare legile care permit toate acele drepturi de care vorbeam mai sus o fac la fel cum o faceau si inainte.
Politistul sta in continuare la panda pe sosele pentru a lua spaga, in loc sa incerce sa ajute cetatenii care au nevoie de el. Iar solutia cetateanului nu este abordarea frontala, pentru ca aceasta e complicata, greoaie si fara mari perspective. Mult mai simpla e solutia individuala - rezolvabila direct printr-o spaga.
Unul din riscurile cu care Romania se confrunta cel mai mult in prezent este acela de a reveni, cu speranta sau deznadejde, la sistemul politetii ca forma alternativa de relationare cu sistemul. Saturati de asteptare, revoltati de comportamentul celor care ar trebui sa compuna statul, obositi sa tot respecte fara beneficii regulile si legile, tot mai multi romani isi cauta singuri dreptatea. Si isi rezolva singuri problemele. Fara stat, fara societate si fara comunitate. Redevenim politicosi (apropo, exista vreo alta tara in Europa civilizata in care oamenii sa isi fi dezvoltat un sistem alternativ de comunicare in trafic, pe care il folosesc pentru a compensa lipsurile de reglementare, de semnalizare si de relationare cu autoritatile?), si atunci cand ne intalnim cu probleme le rezolvam asa cum eram obisnuiti in trecut. Si ne mintim singuri ca, fiind mici, nu avem nicio putere in fata unui stat corupt, a unei societati civile partizane, a unei prese superficiale si a unui spirit comunitar absent.

Dan Sultanescu este director executiv al Institutului PRO

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO