Opinii

Dan Sultanescu: Pierdut capital social. Il declar nul

29.08.2006, 20:11 33

Deconspirarea a atins una din resursele majore ale sistemului politic, si anume increderea. Aducerea la lumina a unor nume despre care se banuia ca au avut legaturi cu fosta Securitate nu a fost un soc. Se stia oricum de astfel de conexiuni, chiar daca nu au existat niciodata dovezi. Surpriza a venit din partea unor personaje precum Mona Musca, afirmate timp de mai multi ani ca voci ale moralitatii si rectitudinii. Scrisoarea lui Gabriel Liiceanu pune punctul pe i atunci cand remarca demolarea unui mit. Atunci cand cad pana si putinii care se mai bucura de incredere, lumea isi pierde reperele. Intr-o lucrare programatica recenta, politicianul Cozmin Gusa vorbea despre disparitia valorilor autentice. Nu mai departe de cateva luni, Traian Basescu isi exprima deschis neincrederea in primul-ministru si in cabinetul pe care l-a investit in ciuda configuratiei parlamentare date de votul din noiembrie 2004. Iata doar cateva elemente care ar putea sustine o discutie despre incredere in societatea romaneasca.
Traim intr-o societate in care increderea a avut mai mereu de suferit in ultimele decenii. Perioada comunista, de care acum ne reamintim cu ocazia deschiderii dosarelor, era dominata de neincredere. Oamenii se uitau cu grija la cei din jurul lor, evitau contactul cu necunoscutii, dominati fiind de sentimentul de neincredere generalizata. Nu stiai cine iti e prieten si cine iti e dusman. Neincrederea a dus, treptat, la distrugerea retelelor sociale si la anihilarea oricarei tendinte de asociere voluntara a oamenilor pentru diverse initiative (fie civice, fie chiar politice). Fara "asociatiile voluntare", cele care au stat la baza formarii democratiilor occidentale (si in special a celei americane), Romania a devenit un spatiu in care singura forma de supravietuire sanatoasa era asigurata de suspiciune. S-a ajuns si la anticorpi. Atitudini de tipul "nu ne pacalesc ei pe noi", "stim noi mai bine" si "exista sigur o agenda ascunsa a fiecarei intentii bune" au devenit mecanisme de relationare sociala inclusiv dupa 1989.
Noua viata sociala romaneasca a avut de suferit de fiecare data cand se intrezareau muguri de incredere sociala. Fiecare fenomen aparent pozitiv cadea mereu in capcana reinterpretarii sociale. Societatii ii erau prezentate motivele ascunse, care decredibilizau fiecare demers ce putea fi, la un moment dat, util. Putem interpreta astfel orice actiune conservatoare de dupa 1989, de la mineriade si pana la deturnarea sensului "anticoruptiei" spre disputele politicianiste. In prezent, reluam acelasi disc. Fiecare mare campanie sociala sau politica poate fi usor destabilizata daca se stimuleaza mecanismele neincrederii din societatea romaneasca. Romanii sunt indemnati sa isi puna intrebari, sub pretextul democratiei, pentru a slabi forta si credibilitatea unor demersuri diferite. Paradoxal, acest mecanism al neincrederii ar trebui sa fie unul eficient, care sa duca la intarirea institutiilor. Aceasta se intampla insa doar cand neincrederea este canalizata si bine reglementata.
Construirea democratiei americane a fost dominata, in primii sai ani, de o dezbatere foarte ampla despre incredere. In prima instanta, au existat pareri care afirmau ca increderea este pretutindeni un parinte al despotismului. Altfel spus, guvernamantul liber s-ar baza pe suspiciune si nu pe incredere; temandu-ne sa nu fim pacaliti, cerem institutiilor sa ii constranga pe cei care au puterea; Thomas Jefferson sustinea acest punct de vedere, atunci cand cerea limitarea celor care detin puterea pentru a nu-i vatama pe cei condusi. Acest argument e preluat in Romania de cei care stimuleaza furia neincrederii, uitand insa ca, pentru a avea succes, aceste mecanisme trebuie pliate pe o realitate dominata de incredere. Societatea romaneasca nu are o aplecare spre cooperare bine intentionata. Asocierile de succes sunt cele create de mecanisme institutionale bine definite. Nu avem voluntariat, implicare derivata din sustinerea unor valori, proactivism local si comunitar. Toata lumea injura autoritatile pentru existenta unei gropi pe sosele, dar foarte putini se implica pentru a anunta acele autoritati de existenta respectivei gropi. Avand pretentia ca toate problemele sa fie rezolvate institutional, pierdem mult din capacitatea noastra de a ne mobiliza si de a ne impune propriul punct de vedere. Guvernamantul democratic are insa nevoie de respect si de incredere. James Madison, alt corifeu al Americii democratice, spunea ca, "daca imaginea rezultata din circumspectia politica a unora dintre noi ar fi o oglinda adecvata a caracterului uman, atunci concluzia ar fi ca nu exista indeajuns de multa virtute pentru ca oamenii sa se autoguverneze, si numai lanturile dictaturii pot sa ii determine sa nu se distruga si sa se devoreze unul pe altul". Aceasta concluzie ne indreapta spre Romania de astazi. Fara repere valorice care sa mai poata avea pretentia de credibilitate, fara institutii care sa inspire respect, romanii revin la starea lor de barbarism originar: nu avem incredere in nimeni.
E momentul in care trebuie sa incepem o dezbatere despre refacerea capitalului social in Romania, singurul in masura sa opreasca ascensiunea solutiilor antisistem, a formulelor nedemocratice si a atitudinii despotice a celor puternici. Fara capital social, orice discutie despre reforma morala, despre integrare, despre schimbarea clasei politice reprezinta doar o galagie fara sens. Nu devenim nici mai liberi si nici mai multumiti de tara in care traim. Dimpotriva, ne consolidam statutul de devoratori ai ideilor, oamenilor si perspectivelor, incantati de jocul mediatic pe care actorii politici inteligenti ni-l furnizeaza cu regularitate.

Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO