Ce legatura ar putea exista intre targul de carte de la Romexpo, incheiat in week-end, si recentul scandal de la Ministerul Educatiei, in care niste jurnalisti ingeniosi au pus mana pe subiectele de la testele nationale? In conditiile in care functionarii din minister nu mai par, de mult timp, preocupati de performanta in sistemul educational, ca sa nu mai vorbim de promovarea culturii, am putea fi tentati sa spunem ca nu mai exista nici o legatura. Din pacate, fiindca tinerii nu mai sunt atrasi de carte, iar lectura este un proces tot mai greu de acceptat de generatii indemnate sa nu mai puna baza pe scoala si pe studii. Exista insa, dincolo de aparente, o legatura, care eludeaza aproape de fiecare data interconectarile firesti. Iar aceasta este furnizata de lumea politica. Insa, ca de obicei, aceasta legatura nu se refera la domeniile in care se implica politicul, ci la politic in sine.
Duminica, la lansarea de carte a lui Traian Ungureanu, a fost prezent si presedintele Traian Basescu. Acesta, in stilul care l-a consacrat, a luat cuvantul si a vorbit, mai putin despre cartile scrise de cunoscutul jurnalist si mai mult despre el insusi si performantele sale ca presedinte. Lansand discursul care poate fi sintetizat in sintagma "in Romania incepe sa fie bine", presedintele a ajuns sa descrie cat de bine se traieste in aceasta tara si cat de complicat ii este lui, ca presedinte, sa arate acest lucru intr-un mediu dominat de jurnalisti critici si de adversari de toate felurile. Si a incheiat, evident, multumindu-i lui Traian Ungureanu pentru sprijinul acordat. In cel mai pur stil politic, seful statului a reusit sa deturneze o lansare care, in mod normal, ar fi trebuit sa genereze atentie si sa o transforme intr-o avanpremiera la discursul din fata Parlamentului. E un comportament pe care presedintele l-a adoptat in repetate randuri. Implicandu-se in subiecte care se dezvolta in jurul sau, Traian Basescu le modifica sensul si le personalizeaza. Ulterior, cand i se critica implicarea si prestatia, in loc sa discute despre fond, prefera sa-si acuze criticii de motivatii care au legatura cu persoana sa.
La fel se intampla si in cazul scandalului de la Educatie. Ministrul Hardau, pus la colt din cauza dezvaluirii unor situatii revoltatoare in ograda sa, a reactionat in aceeasi maniera: nu e vorba de educatie, ci e vorba de politica; nu sunt vizati de atacuri cei care sunt responsabili de ineficienta sistemului, ci el insusi, ca lider politic. Chiar daca poate politicienii i-au cerut demisia lui Hardau pentru a profita de slabiciunea sa de moment, situatia trebuia sa induca reflectii cu privire la sistem si nu cu privire la politicieni.
E un comportament care se regaseste la majoritatea demnitarilor din Romania. Doar pentru ca au ajuns intr-o functie publica, isi imagineaza ca tot ce se intampla in jurul lor este pentru ei si despre ei. Mai mult, ajung sa dezvolte strategii politice si de comunicare pornind de la aceasta atitudine. Iar realitatile de care sunt responsabili (spre exemplu, organizarea testelor nationale pentru o generatie de elevi care intra acum in contact cu capacitatea organizatorica a institutiilor statului si care isi formeaza astfel o imagine personala directa despre stat) devin doar simple instrumente folosite pentru interes politic personal. Grevele din educatie au devenit vizibile, anul trecut, nu pentru ca alesii au sesizat importanta momentului, ci pentru ca presedintele a identificat in vizitarea la spital a unor grevisti ai foamei niste oportunitati de imagine. Sistemul de testare nationala, inca insuficient de bine pus la punct, nu ii preocupa nici pe cei care il critica pe Hardau si nici pe ministru. Cei din sistem prefera sa conserve o stare de lucruri care, in ultima vreme, a dus la marile "performante" din educatia romaneasca: populatia scolara este in scadere, numarul de absolventi de liceu - la fel, iar promovabilitatea tinde sa scada de la an la an.
In aceste conditii, a discuta despre scenariile care stau in spatele unor miscari firesti (demiterea unor functionari intr-o situatie de neprofesionalism dovedit) este deja o obsesie. Dar aceasta obsesie va continua sa persiste la politicieni, indiferent daca ei sunt in functii marunte sau in demnitati inalte. Ei se simt cei mai importanti oameni ai tarii si se comporta ca atare.
Insa, oricat de personalizata ar fi, politica nu este (sau nu ar trebui sa fie) despre politicieni. Ei sunt acolo pentru a exercita o functie sociala, nu numai pentru a se afirma, pentru a-si face relatii sau pentru a se imbogati. Au rolul de a lua deciziile pe care functionarii nu isi permit sa le ia si, ceea ce este foarte important, de a-si asuma raspunderea pentru aceasta. Adica, daca se descopera dovezi ale ineficientei lor, sa rezolve problema sau sa isi dea demisia. Fara ranchiuna si fara sentimentul ca sunt atacati personal.
Presedintele spunea, la investirea lui Radu Berceanu in functia de ministru al transporturilor, intr-un moment de sinceritate pe care o exerseaza doar discursiv, ca abia la al treilea mandat de ministru si-a dat seama ca la Transporturi nu trebuie sa fie preocupat de "fiarele" care stau in curtea ministerului, ci de oamenii care beneficiaza de serviciile sale. La fel se poate spune despre toate functiile, inclusiv cea de presedinte. Ar fi pacat insa ca toti cei care cauta acum sa fie mai importanti decat functiile pe care le ocupa, sa descopere abia dupa trei mandate ca in centrul muncii lor ar trebui sa fie oamenii.
Dan Sultanescu este director executiv al Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
