Cine citeste stirile si analizele care apar in valuri in aceste zile despre moartea patriarhului si despre alegerea succesorului sau nu poate sa nu remarce afluxul imens de ipocrizie. O regasim in laudele fara seaman aduse fostului patriarh, care, dincolo de toate lucrurile bune pe care le-a facut, a avut grija a mentine in penumbra episoade importante si obscure din viata sa. O regasim in gestul presedintelui Basescu de a decora un om pe care el insusi, indirect, l-a condamnat anul trecut prin raportul Tismaneanu. Dar poate cel mai mult o regasim in atitudinea clasei politice, care cauta cu disperare sa sugereze cat de neimplicata si de neutra va fi ea in desemnarea viitorului patriarh. O atitudine inexplicabila intr-o tara cu o majoritate covarsitoare de ortodocsi si in care partidele ar trebui, chiar si in acest subiect, sa actioneze ca reprezentanti ai electoratului.
Comportamentul politicienilor care, cu putine exceptii, se prefac neinteresati de desemnarea unui nou patriarh, este o expresie ilustrativa a unei ipocrizii pe care o vedem in mod cotidian. Fiind insa vorba de un moment cu o miza politica imensa, pretentia de impartialitate tinde sa devina aberanta. De ce este miza imensa? Fiindca de alegerea noului patriarh depinde comportamentul intregii Biserici Ortodoxe Romane in urmatorii ani si, mai ales, in viitoarele campanii electorale. Si, sa nu uitam, urmeaza cinci astfel de campanii in doar doi ani. Reprezentantii BOR au o influenta enorma asupra electoratului, in special in zonele rurale, dar nu numai, cuvantul lor putand conta foarte mult in formarea opiniilor oamenilor obisnuiti. Cine asista la o slujba simpla nu poate sa nu remarce, dincolo de ceremonialul specific, cuvintele pe care preotii le adreseaza enoriasilor cu privire la conducatori. Or, e bine cunoscut faptul ca aceste cuvinte au influentat, in trecut, optiuni electorale. Pana de curand, PSD a fost partidul care a beneficiat cel mai mult de acest sprijin aparent indirect. In prezent, prin vocea lui Sorin Frunzaverde, sesizam dorinta lui Traian Basescu de a intra si pe acest teritoriu. Totul se face insa in culise.
Aceasta este doar o parte a mizei politice. Mai exista si alte elemente care se refera la influenta asupra oamenilor. Unul dintre ele este accesul la resurse. Dupa cum stim, Biserica Ortodoxa foloseste si fonduri publice in gestionarea activitatilor sale (inclusiv in ceea ce priveste plata salariilor preotilor). Or, acestea depind in mod fundamental de relatia pe care aceeasi BOR o are cu puterea politica (sau, mai exact, cu politicienii care detin efectiv acea putere politica). Cata vreme aceasta relatie, ca multe altele din Romania, este netransparenta si necunoscuta marelui public, cele doua parti sunt la adapost si pot continua acest joc al reciprocitatilor, prin care fiecare il ajuta pe celalalt in speranta de a fi, la randul sau, ajutat. Sigur, atunci cand se vorbeste public despre biserica si despre stat, se face apel la reglementarile oficiale (inclusiv la Constitutie), care anunta ca in Romania statul este laic, iar biserica - independenta. Politicienii se fac ca nu au legatura cu preotimea, iar BOR se face ca nu este interesata de viata politica.
Cui foloseste aceasta atitudine? Oamenilor obisnuiti, care ar trebui sa fie reprezentati in relatia cu statul de partide si in relatia cu Dumnezeu de biserica, in niciun caz. Fiindca, desi simt ca ar putea exista conexiuni la nivelul elitelor politice si religioase, accepta discursul acestora care le vorbeste despre cat de separate sunt cele doua. La fel ca in multe alte zone din societatea romaneasca, unde lipsa de transparenta da nastere speculatiilor si, in ultima instanta, neincrederii. Politicul are foarte multe legaturi pe care, oficial, le reneaga. Este strans legat de mediul de afaceri, pe care il serveste constant si netransparent, tocmai pentru ca legile referitoare la finantarea vietii politice sunt naive si insuficiente. Este strans legat de societatea civila, dar nu in sensul unei relatii functionale de complementaritate, ci intr-o maniera care ridica semne de intrebare cu privire la impartialitatea specialistilor care se pretind obiectivi. Este strans legat de serviciile secrete, de organizatii oculte, de mediul judiciar, de interesele externe manifestate prin lobby nereglementat, de existenta unor intelegeri transpartinice samd. Practic, este strans legat de tot ce ar putea insemna relatii de putere - asa cum este tendinta fireasca in orice societate. Dar toate acestea sunt negate public, la adapostul unei ipocrizii caldute. Or, negandu-le existenta, politicul refuza sa le reglementeze. Nereglementandu-le, ele sunt imposibil de controlat. Aceasta este ipocrizia pe care societatea romaneasca o accepta in mod inexplicabil si care, la adapostul obscuritatii, produce foarte multe pagube.
Mult mai firesc ar fi ca partidele politice sa fi recunoscut dorinta lor de a se implica activ in desemnarea unui nou patriarh. Asta ar fi demonstrat ca isi accepta scopul de reprezentare a electoratului. Partidele liberale ar fi sustinut un candidat ecumenic, iar partidele cu atitudini conservatoare ar fi optat pentru un candidat mai traditionalist. In acord cu specificul electoratului lor, partidele ar fi fost coerente si ar fi putut apoi chiar sa vorbeasca deschis despre rolul pe care biserica trebuie sa il aiba intr-o societate in reconstructie - fiindca, dincolo de discurs, biserica trebuie sa se implice mult mai activ. Intr-o tara cu o proportie atat de mare de crestini ortodocsi, BOR ar fi trebuit sa aiba un cuvant mai vizibil asupra principalelor subiecte de interes (inclusiv politic) si, ceea ce este cel mai important, ar fi trebuit sa contribuie decisiv la formarea noilor valori ale proaspetei societati democratice romanesti, in care transparenta, deschiderea si toleranta sunt obligatorii. Si, in orice caz, mult mai utile decat minciuna si ipocrizia.
Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
