Opinii

Dar nu mai bine ne gândim cum să facem bani?

Dar nu mai bine ne gândim cum să facem bani?

Autor: Bogdan Alecu

03.05.2016, 11:24 3914

Discuţia despre creşterea salariului minim pe economie a pornit foarte multe discuţii controversate, iar mai toate cu caracter negativ, care subliniau impactul deloc bun asupra mai multor domenii - cheltuieli mai mari, amenzi mai mari, profit mai mic. Practic, pentru că peste un milion de români vor avea salarii mai mari începând cu această săptămână reprezintă un dezastru. Poate. Dar salarii mai mari înseamnă putere de cumpărare mai mare şi venituri mai mari pentru o serie de companii. Dacă o companie care în Vest plăteşte cel puţin 1.400 de euro unui angajat, iar la noi comentează ca trebuie să plătească 20 de euro în plus, poate are un management incompetent, poate nu se pricepe la business, poate businessul nu este unul sustenabil, deci trebuie sa îl regândească. Poate că în loc ca toată lumea sa se concentreze pe tăieri, reduceri de costuri şi economisiri, poate ar trebui sa se concentreze pe valoare adăugată, eficienţă şi productivitate. Oare nu mulţi manageri îşi ascund incompetenţa atunci când comentează despre creşterea salariului minim? Sau poate ascund o rea-voinţă deoarece nu vor să-şi pregătească mai bine angajaţii. Poate ar trebui să se inspire de la nemţii care lucrează pentru Continental şi Daimler şi Bosch, care investesc direct în pregătirea şi productivitatea angajaţilor şi în eficienţa sistemelor.

Ce se poate face? Se poate mări deja celebra productivitate. A munci mult, nu înseamnă că munca şi valorează ceva, mai mult sau mai puţin. Poţi munci mult, cu o productivitate slabă, şi implicit poţi fi plătit puţin, sau poţi munci foarte puţin, dar cu o productivitate bună, care să asigure un venit consistent. Se poate lua un ca exemplu berea. Cehii, germanii, belgienii, sunt celebri pentru berile lor. Acestea se vând la sticluţe de 0,25l, 0,30l sau cel mult 0,33l. desigur, sunt şi excepţii la 0,5l, dar cu cât sunt mai scumpe, cu atât sunt ambalate în sticle mai mici, cu o etichetă frumoasă, un design deosebit şi o poveste. Cehii, nemţii şi belgienii au căutat să perfecţioneze tehnica şi să vină atât cu o calitate deosebită, cât şi cu o poveste, motiv pentru care berile lor sunt apreciate, iar în hipermarketuri acestea au preţuri de 5, 6 7 sau chiar 10-14 lei pentru o sticlă. Unde sunt berile româneşti? La PET, cele mai multe. Preferabil la 3 litri. Cât costă? Un astfel de PET costă 6,2 lei, cu discount cu tot. Adică 3 litri de bere românească la preţ de 0,3 litri de bere belgiană. Cine are productivitate mai mare? Exemplul poate fi extins la o serie întreagă de produse. Spre exemplu, recunoscute în UE avem gemul de Topoloveni, care are şi un preţ corespunzător acestui fapt. Mai avem o brânză telemea şi Salamul de Sibiu. Cam atât putem vinde la un preţ corespunzător calităţii.

Se discută de sărăcia de la sate. Dar tot la acele sate tot mai mulţi români au renunţat la vaci în favoarea bivoliţelor. Au renunţat la vaci deoarece deşi acestea sunt crescute bio, primesc pe un litru de lapte sub un leu, în timp ce în supermarket un litru de lapte bio frumos ambalat costă 6,25 lei sau chiar 7,5 lei dacă scrie în germană pe etichetă. Dar spre exemplu, în loc să vândă lapte, fermierii pot vinde brânză, şi nu orice tip de brânză, ci mozzarella spre exemplu, nu telemea. Italienii spre exemplu sunt cunoscuţi pentru salatele cu roşii, busuioc şi brânză mozzarella, iar cea mai bună provine nu din laptele de vacă, ci din cel de bivoliţă - 125 de grame de astfel de brânză costă circa 9 lei, adică 72 de lei kilogramul dacă brânza are un nume scris în italiană şi este de import şi nu provine din lapte de vacă, ci din lapte de bivoliţă. „La ţăran”, cum se zice, un kilogram de telemea de bivoliţă costă aproximativ 15 lei. Vânzarea nu este fiscalizată, dar din cauza productivităţii mici, nici banii nu sunt mulţi, deoarece o bivoliţă oferă zilnic în medie 5-6 litri de lapte, adică 2 kg de brânză. Dar dacă aceştia s-ar organiza în ferme? Ar vinde bânza cu 72 de lei kilogramul, ar plăti taxe la stat şi toată lumea ar avea de câştigat. Dar acest lucru nu se întâmplă şi productivitatea rămâne una scăzută, la fel şi veniturile.

Salariile ţin de productivitate, însă atunci când statul creşte acest salariu minim, nu pune o barieră în creşterea productivităţii. O companie trebuie să se readapteze regulilor şi permanent să-şi îmbunătăţească productivitatea. Dacă acest lucru înseamnă creşterea automatizării şi efectuarea de concedieri, nu este neapărat ceva rău. Şi în Franţa şi Spania în anii 80-90 s-au introdus roboţii în uzinele auto şi mulţi oameni au fost concediaţi, însă acei oameni s-au perfecţionat, au învăţat lucruri noi şi s-au reangajat mai bine pregătiţi şi pe salarii mai mari.

O mare companie de consultanţă enumera dezavantajele creşterii salariului minim. Dar din cei circa 4,5 milioane de salariaţi cât are România, peste un milion sunt plătiţi cu salariu minim pe economie, adică cu 925 de lei net, adică „în mână”, respectiv 1.250 de lei brut. Statul primeşte din salariu, atât de la angajat cât şi de la angajator suma de 613 lei sau 137 euro. Peste un milion de oameni plătesc pe lună numai 137 de euro sub formă de asigurări sociale pentru pensie şi sănătate alături de impozit. Acest lucru nu reprezintă o catastrofă economică? Din banii aceştia se adună fondurile pentru pensii, şomaj, sănătate – adică spitale şi medici şi altele. Matematic, aproximativ un sfert din salariaţi sunt plătiţi în cel mai prost mod cu putinţă, sau legal. Cu ce bani să facă statul infrastructură, spitale şi unităţi de învăţământ precum în ţările unde salariul minim trece lejer de 500 sau chiar 1000 de euro? 

Potrivit celor mai recente date ale Comisiei Europene în Ungaria, numai 11% din angajaţi sunt plătiţi cu salariu minim pe economie (332 de euro pe lună) în timp ce în Spania numai 3,8% din ei iau salariul cel mai mic de 756 de euro lunar. În Ungaria s-au dus recent cei de la Mercedes-Benz, care au anunţat extinderea uzinei de maşini, în timp ce în România vin producătorii de cablaje care primesc ajutor de stat pentru a plăti salariu minim pe economie. Cine câştigă din faptul că statul are atât de mulţi angajaţi prost plătiţi? Nu statul şi nu populaţia, ci acţionarii, care de cele mai multe ori sunt nemţi sau japonezi foarte bine plătiţi. Salariul minim dar şi mediu extrem de mic din România se reflectă în mizeria din spitale, în salariile foarte mici ale personalului medical, în profesorii prost plătiţi şi în dezastrul din infrastructură.

Un grec plăteşte spre exemplu 50 de euro pentru a traversa ţara pe 550 km de autostradă. Oare un român şi-ar permite să plătească 220 de lei pentru a merge pe autostradă de la Bucureşti la Arad? Exact de aceea nu avem acele celebre autostrăzi, pentru că un român ar trebui să plătească echivalentul a jumătate din salariu pentru taxe şi combustibil pentru un drum până la graniţa de Vest. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO