Joi 20 octombrie 2016, o discuţie la Galaţi despre situaţia businessului local din judeţele Galaţi, Brăila, Buzău şi Vrancea în cadrul proiectului ZF Antreprenorii României „Capitalul privat românesc – o şansă pentru dezvoltarea economică a Românie”, eveniment organizat de ZF împreună cu Banca Transilvania.
1. Cele patru judeţe din sud-estul ţării nu stau deloc bine din punct de vedere economic, comparativ cu media naţională. Mai mult decât atât, în 26 de ani şi în criză au pierdut constant sânge atât ca business, cât şi ca populaţie.
Judeţul Galaţi este pe locul 13 ca business în România, la nivelul anului 2014, cu o cifră de afaceri de 19,4 mld. lei, Buzăul este pe locul 16, cu 14,3 mld. lei, Brăila pe locul 29, cu 7,3 mld. lei, iar Vrancea pe locul 35, cu 5,9 mld. lei.
Dacă scoatem Bucureştiul şi Ilfovul, care sunt pe primele locuri, următoarele judeţe ca putere economică din top sunt Timiş, cu 45,6 mld. lei, Constanţa cu 45 mld. lei, Argeş, 44,8 mld. lei, Cluj cu 37,5 mld. lei şi Braşov, cu 37,2 mld. lei. Deci aceste judeţe au afaceri duble faţă de Galaţi sau Buzău, ca să nu mai vorbim de diferenţa faţă de Brăila şi Vrancea. Cel mai slab judeţ din România este Mehedinţi, cu 2,5 mld. lei afaceri.
În cifra de afaceri totală din România la nivelul anului 2014, de 1.088 mld. lei (250 mld. euro), judeţul Galaţi are o pondere de numai 1,7%, Buzăul 1,3%, Brăila 0,6% şi Vrancea 0,5%.
2. Dacă în criză, 2008-2014, Brăila, Buzău şi Vrancea au avut o creştere uşoară a afacerilor, în judeţul Galaţi a fost dezastru. De la 23 mld. lei, afacerile au scăzut la 19 mld. lei.
3. În criză, la nivel de număr de firme Galaţiul a pierdut 4.700 (de la 14.821 la 10.196), dintre care 4.500 au fost româneşti. Judeţul Buzău a pierdut 3.000 de firme (de la 11.300 la 8.300), dintre care 2.800 au fost româneşti. Brăila a pierdut 2.700 de firme, dintre care 2.600 româneşti, iar Vrancea 2.364, dintre care 2.286 româneşti.
4. La nivel de angajaţi, avem un dezastru pentru cele patru judeţe, dar în mod special pentru Galaţi. De la 105.000 de angajaţi, Galaţiul a ajuns la 75.000, adică o pierdere de 30.000 de angajaţi. Firmele româneşti din GalaţI au pierdut 22.000 de angajaţi. Judeţul Buzău a pierdut 8.000 de angajaţI în criză, Brăila 5.000, iar Vrancea 8.000.
5. Dacă ne uităm la evoluţia populaţiei pe perioada 2002-201, când sunt ultimele date de la recensământ, scăderile din cele patru judeţe sunt duble sau triple faţă de media naţională. Spre exemplu, oraşul Galaţi a pierdut aproape 50.000 de oameni, înregistrând o scădere de 17%. Oraşul Buzău a pierdut 20.000 de oameni, adică 14%, Brăila a pierdut 36.000 de oameni, adică 17%, iar Focşani 20.000 de oameni, adică 22%.
Ca o comparaţie, oraşul Iaşi a scăzut cu 10% (a pierdut 30.000 de locuitori), Cluj-Napoca a câştigat 2,2% (6.600 de locuitori), Timişoara a câştigat 0,6% (1.600 de locuitori), iar Sibiu a pierdut 5% (-7.600 de locuitori) din populaţie.
La nivelul municipiilor de judeţ, scăderea populaţiei din 2002 până în 2011 a fost de 5% (de la 11,4 mil. la 10, 8 mil. locuitori), iar la nivelul întregii ţări de 7% (de la 21,6 mil. la 20 mil. locuitori).
6. La nivelul salariilor, pe 2015 cele patru judeţe sunt sub media naţională de 1.859 lei: Galaţiul a avut 1.643 lei, Buzăul 1.484 lei, Brăila 1.462 de lei, iar Vrancea 1.440 de lei. Salariaţii care lucrează în companiile străine prezente în aceste patru judeţe au salarii cu 50% sau chiar duble faţă de companiile româneşti.
Aceste cifre arată o realitate cruntă: din cele patru judeţe, oamenii au fugit care încotro.
Cine-i de vină? Căderea comunismului şi a lui Ceauşescu, cel care dădea de lucru la toată lumea, capitalismul, investitorii străini, patronii români, deschiderea graniţelor, Uniunea Europeană care ne-a furat forţa de muncă, guvernele de la Bucureşti, lipsa infrastructurii etc.
Ionuţ Pucheanu, proaspăt ales în funcţia de primar al municipiului Galaţi, unul dintre oraşele României care au căzut cel mai mult economic, promite că va schimba lucrurile: Să mă judecaţI după patru ani. Galaţiul va fi un alt oraş, va fi un oraş mai colorat. De ce ar veni cineva să investească sau să locuiască în Galaţi? Pentru că avem port la Dunăre, avem forţă de muncă bine calificată, avem facultăţi, avem studenţi, avem parc industrial, răspunde primarul de 38 de ani, ales din partea PSD.
Dar aceste lucruri nu erau şi până acum? Mai ales că investitorii nu numai că nu au venit, dar au şi plecat!
Punând în discuţie problema investiţiilor, de care Galaţiul duce lipsă (dacă s-ar închide Sidexul, s-ar închide şi Galaţiul), tânărul primar spune că investitorii sunt bine veniţi, dar nu o să se plece în faţa lor indiferent cine sunt.
Adică, dacă vin, bine, dacă nu, nu! Într-o lume în care autorităţile locale fac tot posibilul să atragă investitori de oriunde ar veni ei, un primar dintr-un oraş din România are ca filosofie “eu nu o să cad în genunchi”.
Această filosofie este prezentă în mai toate oraşele sau judeţele din România, care de ani de zile pierd business, iar oamenii fug din ele. Nu e treaba autorităţilor locale, primari sau şefi de consilii judeţene să-şi bată capul cu ce se întâmplă în businessul local cu investitorii, cu firmele, cu angajaţii. Ironic, autorităţile locale trăiesc şi din banii pe care aceste firme îi produc la nivel local, nu numai din banii care vin de la centru.
Primarul Galaţiului spune că nu sunt treaba lui salariile pe care le plătesc firmele. Formal, el are dreptate, dar pe fond primarul fiecărui oraş trebuie să fie direct responsabil şi interesat de nivelul salarial din zonă.
Oamenii aleg să rămână sau să plece într-un oraş şi în funcţie de salariile de acolo. De ce ar rămâne cineva în Galaţi dacă la Iaşi se câştigă 800 de lei, iar la Cluj şi Timişoara 2.000 de lei? Ca să nu mai spun că în Bucureşti câştigul mediu salarial a fost în 2015 de 2.700 de lei.
Ca să ţii oamenii în oraş sau să-I atragi, ar trebui ca primăria să dea bani din buget firmelor pentru a majora salariile, ca să devină mai atractive.
Rolul unui primar sau al unui şef de Consiliu Judeţean este de a aduce prosperitate şi bunăstare zonei pe care o conduce (poate primarul din Galaţi şi-ar aduce aminte de jurământul pe care l-a “depus”). Rolul lor este de a aduce investiţii, de a aduce investitori, astfel încât salariile să crească, iar oamenii să rămână acasă. Dacă o autorizaţie de construire este dată după doi ani, în timpul acesta se pierd job-uri şi bani. Dacă un investitor cere un drum sau o staţie de autobuz, ar trebui ca primarul şI Consiliul Local să o aprobe a doua zi.
Mai degrabă oraşele României au nevoie de investiţii şi investitori, decât invers.
Cei care o dată la patru ani vin în faţa alegătorilor ar trebui să vină şi cu cifrele statistice: ce au făcut, dacă au mai fost în funcţie şi ce promit să facă. Aceste date ar trebui să fie foarte simple – businessul din oraşul sau judeţul respectiv, numărul de firme înfiinţate pe perioada mandatului, investiţiile realizate de firme şi de primărie, salariile pe care le plătesc companiile.
Dacă îi faci unui investitor fie român, fie străin viaţa mai uşoară, nu îl ţii cu autorizaţiile luni de zile, nu îi trimiţI controlul din săptămână în săptămână, s-ar putea să le ofere angajaţilor salarii mai mari.
De asemenea, primarul sau şeful de consiliu judeţean ar trebui să aibă un board de business al oraşului care să includă companiile cele mai mari, pe cei mai mari angajatori, pe şefii locali ai băncilor de la Bucureşti şi pe cei mai mari investitori din oraş.
Încrederea românilor în România (parte din sloganul cu care PSD atacă alegerile) se face cu investiţii, locuri de muncă şI cu salarii, de care primarul Galaţiului Ionuţ Pucheanu este direct responsabil.
