Opinii

De ce ne grabim?

27.01.2009, 19:03 34

In mod normal, clasa politica romaneasca ar putea sa abordeze multe subiecte in acelasi timp. Obisnuinta ne arata insa ca, in Romania, este aproape imposibil sa fie tratate mai multe subiecte grave simultan de catre politicieni. Mecanismul prin care politicienii judeca asta este influentat de supralicitarea rolului mass-media. Ideea este aceea ca, daca in presa sau la televizor se dezbate o tema, toate celelalte sunt neinteresante, iar la omul de rand nu ajunge nimic altceva. Prin urmare, viata politica este orientata in jurul monitorizarii mass-media, care ne indica mereu care este tema pe care politicienii trebuie sa o abordeze cu precadere si catre care sa isi directioneze toate eforturile. Pornind de la aceasta paradigma, politicienii se intreaba mereu: "care este tema zilei?".

In momente precum cel prin care trece Romania in prezent, ne dam seama cu totii cat de aberanta este paradigma de mai sus, fiindca realitatea nu asteapta dupa ritmul in care politicienii se adapteaza si digera fiecare subiect in parte. Avem crize, unele dintre ele care se suprapun cu violenta, avem teme sociale si economice, avem conflicte politice, avem reverberatii internationale. O adevarata oferta, din care este foarte greu de ales. In astfel de situatii, e usor sa te simti pierdut. Ce e mai grav? Ca in Romania se dau oameni afara, ca nu se contruiesc drumuri, ca leul se prabuseste, ca nu mai exista exporturi, ca se vrea ascultarea telefoanelor in exces, ca se discuta modificarea Constitutiei, ca se trimite un fost prim-ministru in judecata, ca guvernul nu se hotaraste in privinta bugetului, ca partidele nu si-au stabilit nici pana acum toti secretarii de stat, ca apar proiecte discriminatorii privind locurile de parcare din Bucuresti? Evident, lista poate sa continue.
Cand luam fiecare problema in parte sa o analizam, vedem cat de grava este, cate alternative sunt in joc, cate opinii diferite exista, cate implicatii grave presupun alternativele. Si, aproape de fiecare data, regretam ca nu avem mai mult timp sa disecam problemele, sa le intoarcem pe toate fatetele si sa ne pregatim mai bine pentru decizia noastra. Mai mult, vedem cu nemultumire ca aceste analize sunt de prea multe ori post-factum, ele referindu-se doar la modul in care ne putem adapta la efecte, fara sa avem prea multe posibilitati de a interveni inainte ca decizia sa fie luata. Rezultatul este acela ca acceptam decizii imperfecte, uneori chiar periculoase, doar fiindca timpul nu are rabdare cu noi si ne asalteaza cu noi prioritati. Fara sa protestam prea mult, mergem mai departe, confirmandu-ne impresia proasta pe care o avem fata de oamenii politici si fata de cei care iau aceste decizii in numele nostru.
Este o problema de sistem, care vine si dintr-un tip de realitate pe care, ca tara, l-am acceptat in anii tranzitiei. Este vorba de graba de a rezolva cerintele pe care Occidentul le adresa Romaniei si care nu ne permitea luxul de a analiza in liniste consecintele pe care o decizie politica le produce asupra vietii noastre obisnuite. Aceasta graba a fost stimulata si de politicieni, fiindca, la adapostul ei, se trece prea usor peste una din cele mai importante functii ale democratiei - controlul. Politicienii stimuleaza graba din societate, chiar si atunci cand nu este necesara, fiindca ofera un adapost perfect. De aceea, se emit ordonante de urgenta in loc sa se faca legi, de aceea se taie mai intai si abia apoi se vede daca s-a masurat bine.
La asta se adauga si o alta problema, care tinde sa devina cronica. Este vorba de absenta din viata noastra a societatii civile. Obisnuiti cu cateva structuri civice foarte vocale (dar cu agende politice bine stabilite), oamenii nu au asimilat niciodata pe deplin in Romania mecanismul asocierii voluntare pentru cauze concrete. De aceea, nu constientizeaza cata putere le poate oferi activitatea unei societati civile autentice, din care sa facem parte cu totii si care sa fie capabila sa reactioneze punctual la fiecare problema politica. Impresia de descentralizare care ne este oferita de clasa politica in prezent a facut ca multe din deciziile politice majore sa nu se mai ia la Bucuresti, ci in teritoriu, unde societatea civila lipseste cu desavarsire. In acest context, indiferent care ar fi temele care ne macina nemediat viata, acceptam o raportare pasiva, mediata, la acestea. Iar cazurile de oameni care ies in strada sa protesteze fata de masuri abuzive sau controversate sunt foarte rare.
Vor urma luni de zile in care aceasta goana a prioritatilor se va inteti. Fiecare minister va avea reforme de facut, proiecte de sustinut, fonduri de gestionat. Criza economica va trebui sa conduca la solutii rapide, la atragere de bani europeni, la schimbarea fluxurilor de investitii bugetare. Disputele politice vor antrena dinamici noi ale grupurilor de putere si vor conduce la schimbari fata de care nimeni nu este inca pregatit. Se vor crea mecanisme noi de putere, se vor lansa teme noi pe agenda (reale sau diversiuni). Dar, ca si acum, nu vom avea niciodata timp suficient pentru a le dezbate atent si consistent pe fiecare dintre ele. Iar cercul vicios va continua sa ne afecteze, fortandu-ne sa fim captivi ai unui joc politic in care aparent avem putere, dar care in realitate nu ne permite niciodata sa ii influentam dinamica din afara. Legea privind stocarea datelor referitoare la convorbirile telefonice este unul din miile de exemple din ultimii ani. Legea a fost, teoretic si legal, in dezbatere publica inainte de a fi votata, chiar daca nimeni nu stie unde si cum a avut loc aceasta dezbatere. Pana cand nu ne vom dezvolta capacitatea de reactie fata de acest mecanism pervers de trecere in regim de urgenta a tuturor deciziilor politice din jurul nostru, problema va persista. Si vom continua sa fim preocupati de marile subiecte doar cateva zile, atat timp cat televiziunile sau ziarele ii acorda atentie.
 
Dan Sultanescu este analist politic, coordonator al proiectului Infopolitic.ro

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO