Devalorizarea accelerata a leului fata de euro din ultimele doua saptamani a reamintit oamenilor crizele valutare din 1997 si 1999, cand leul a pierdut brusc o treime sau chiar mai mult din valoare.
Dintr-o data, media au vorbit de un val de scumpiri, de cumparari de valuta de la casele de schimb. Sigur ca daca euro mai creste pana la 4,2-4,3 lei, inflatia se va majora.
Dar cea mai mare deosebire fata de precedentele crize valutare care au avut loc in Romania este ca 3 milioane de romani muncesc deja pe VALUT~, in strainatate. Avand in vedere ca o mare parte din salariile lor sunt folosite pentru cumparaturi in Romania, deci in lei, puterea lor de cumparare creste si nu scade cand leul scade fata de euro, invers fata de cei 5 milioane de salariati locali.
Nu a trecut mult de cand cine avea 100 $ in Romania era considerat un initiat.
Insa in mai putin de zece ani, sub socul investitiilor straine, in conditiile stabilizarii macroeconomice si instituirii (chiar si partial) a statului de drept, economia romaneasca a devenit de patru ori mai puternica.
Intr-o situatie de deficit de oferta de valuta pe piata, se pun in discutie sursele.
Sursele fundamentale de valuta ale unei economii sunt exporturile, investitiile straine si creditele de la bancile straine. In 1999, exporturile Romaniei erau de 8 miliarde de euro anual, acum sunt de 35 de miliarde de euro. Fluxul de investitii straine era de 1 mld. euro pe an, acum este de 8-10 mld. euro.
Cand se vorbeste despre conectarea unei economii cu piata mondiala, se pune in discutie ponderea comertului exterior (suma dintre exporturi si importuri) in produsul intern brut.
Dar Romania are acum o sursa de lichiditati in valuta la care ar fi visat si diriguitorii comunisti: romanii care muncesc in strainatate si trimit anual acasa 5-6 miliarde de euro, adica
70-80% din totalul investitiilor straine. Romania ca stat va intra in zona euro in 2014, ei au intrat deja in zona euro.
Acesti bani nu sunt calculati ca exporturi, desi ar trebui.
In plus, scumpirea euro va aduce un avantaj exportatorilor si va mai raci cresterea creditarii.
Ca urmare, economia romaneasca a devenit mult mai balansata din punctul de vedere al efectelor cursului valutar pentru a nu putea rezista si unei deprecieri mai accentuate, dar si unei aprecieri. Castigurile si pierderile se anuleaza (chiar daca nu integral) si intr-un capat, si in celalalt al balansoarului.
Sigur ca, fundamental, pe termen lung leul trebuie sa se aprecieze fata de euro, pentru ca romanii traiesc mai prost decat ar merita.
Nu suntem mai prosti si nici mai slab pregatiti nici decat italienii, nici decat spaniolii, nici decat austriecii. Atunci de ce aici un tanar castiga 200-300 de euro pe luna, iar in Occident 1.200 de euro pe luna?
Pentru ca nu avem un management eficient ar resurselor. Risipim. Cu aceleasi resurse consumate producem mai putin. De fapt, sistemul in intregul sau pedepseste individul.
Dar Romania are un filon prea puternic de educatie si civilizatie pentru a nu recupera rapid aceste decalaje. Cheia, inclusiv a acestor vremuri turbulente din punct de vedere financiar, este educatia si specializarea. De medici, de ingineri sau de informaticieni buni intotdeauna va fi nevoie, in orice sistem. De bancheri? Poate mai putin. Dar avand in vedere ca multi dintre ei sunt "la baza" ingineri, au spatele asigurat.
- Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
