Romania a beneficiat in ultimii ani de un ciclu de dezvoltare exceptional. Sectoare ale economiei, cum este sectorul auto, au fost restructurate si modernizate; constructiile au cunoscut un dinamism extraordinar, marea distributie a modificat obiceiurile de consum; nivelul de viata al populatiei a crescut rapid, chiar daca majoritatea locuitorilor din mediul rural si pensionarii au ramas in afara acestei miscari; explozia creditelor de consum a permis ameliorarea confortului vietii de zi cu zi. Sistemul bancar, bine controlat de BNR, si-a indeplinit rolul de acompaniator al cresterii economice, leul a cunoscut o apreciere pana la jumatatea lui 2007, investitiile straine au continuat sa curga, iar aproape toti economistii au salutat in analizele lor aceste evolutii, consacrate de rating-ul de tara si de aderarea la UE.
Acest mediu economic euforic a constituit totusi o sursa de semnale de alerta. Caracterul suprarealist al cresterilor inregistrate pe piata imobiliara, excesele cunoscute la creditele de consum, dezechilibrul balantei comerciale, dificultatea de a reduce inflatia, banii castigati usor care le-au permis unora tot felul de excese, cresterea nejustificata a salariilor in anumite sectoare, indoielile aparute in legatura cu realitatea despre deficitul bugetar, au determinat cativa observatori atenti sa se gandeasca la necesitatea unei corectii, si aceasta inca de la inceputul lui 2008. BNR a dat tonul, prin masuri restrictive, pentru a tempera explozia creditelor si a controla mai bine gradul de indatorare si expunerea la riscul de curs valutar.
Stabilizarea economiei printr-un "soft landing" era deci necesara pentru a face ca Romania sa reporneasca de la baze mai bune.
In cateva saptamani, viziunea s-a schimbat radical. Perceptia crizei s-a manifestat cu intarziere in Romania, dar efectele au fost brutale si lipsite de nuante. De la o zi la alta, analistii au transmis mesaje alarmiste, retinand doar aspectele negative, iar un climat de pesimism s-a propagat in intreaga tara. Pe scurt, am trecut de la un exces de incredere la un exces de neincredere.
Exista, evident, motive obiective pentru aceasta schimbare de perceptie: recesiunea anuntata in Europa Occidentala, primele semne ale consecintelor sale asupra economiei romanesti, amploarea neasteptata a deficitului bugetar, speculatia legata de RON alimentata de specialistii internationali ai "pescuitului in ape tulburi".
Dar eu sunt pe deplin convins ca o parte a acestei abordari ramane irationala si ca anumite caracteristici ale economiei romanesti sunt uitate.
Sunt, intr-adevar, cateva elemente fundamentale de care trebuie sa tinem cont. In primul rand, Romania nu depinde decat moderat de pietele internationale; datoria sa publica externa este scazuta, datoria privata reflecta sustinerea acordata de societatile-mama filialelor locale, ponderea exporturilor in PIB nu este decat de 30%.
Piata locala constituie resortul principal al cresterii economice; este o piata importanta in care cererea de investitii - atat a populatiei (locuinte, echipamente), cat si a intreprinderilor (infrastructuri) - este considerabila. Sistemul bancar este solid si bine controlat de BNR. Surse semnificative de finantari externe mai exista: sprijinul societatilor-mama si aportul romanilor care lucreaza in strainatate - chiar daca sumele sunt in scadere, apoi aportul fondurilor europene - care nu au decat un rol marginal.
Pentru a mobiliza acesti factori este insa necesara implementarea unui plan de actiuni energic si coerent, care sa asigure o buna vizibilitate asupra evolutiei tarii, atat pentru actorii economici locali, cat si pentru analistii si investitorii internationali. Pe langa masurile bugetare si fiscale necesare pentru a controla deficitele, sustinerea care poate fi obtinuta de la UE si eventual FMI, sau masurile specifice anumitor sectoare economice - cum este sectorul auto, consider ca doua parghii sunt determinante in mod deosebit:
- In primul rand, constructiile private. Acest sector a avut un rol foarte important in cresterea economica si trebuie sa continue la fel. Pentru aceasta, trebuie luate masuri de sustinere: anuntul facut recent de noul Guvern, pentru accelerarea platii datoriilor Statului catre unele firme private, se incadreaza in aceasta directie; putem mentiona si reducerea TVA pentru constructiile noi sau pentru renovari, masura care si-a dovedit utilitatea in alte tari.
- In al doilea rand, infrastructurile si proiectele de anvergura. Este absolut esential sa se accelereze puternic punerea in aplicare a acestor programe, in special a celor legate de finantarile europene. Aceste mari santiere nu au decat o incidenta scazuta asupra balantei comerciale, au importante efecte multiplicatoare si ar fi cu adevarat pacat ca finantarile europene sa nu fie utilizate. Aceasta implica in mod evident ca statul nu numai sa se mobilizeze in jurul acestor proiecte, dar sa ofere in acelasi timp marje de manevra bugetara.
- Trebuie de asemenea ca sistemul bancar sa poata continua sa finanteze economia in conditii satisfacatoare. Este incontestabil ca ingrijorarea privind dificultatile intreprinderilor sau ale populatiei, cresterea puternica a costului resurselor si nivelul ridicat al dobanzilor ar putea - daca acestea vor continua - sa accelereze recesiunea. Printr-o coordonare cu BNR, este necesara luarea unor masuri pentru a mentine capacitatea sistemului bancar de a-i finanta in conditii acceptabile pe cei care au nevoie de imprumuturi.
- Nu in ultimul rand, o comunicare structurata si stransa trebuie sa aiba loc intre principalii actori economici, Guvern si BNR. Aceasta este determinanta pentru ca autoritatile sa dispuna de o sursa de informatii actualizata si sa aplice masurile care ar putea avea un impact maxim asupra cresterii economice. Aceasta comunicare, pentru a fi eficienta, trebuie sa se bazeze pe criterii de discretie si de profesionalism.
Recesiunea nu este o fatalitate pentru Romania. O mare parte a pesimismului este legata de necunoasterea unor realitati si de lipsa de vizibilitate asupra politicii care trebuie adoptata. Mobilizarea tuturor actorilor si punerea in practica a unui plan de actiune global trebuie sa permita inversarea tendintei cu care ne confruntam de cateva saptamani; dar trebuie actionat puternic si rapid.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
