Ultimul numar al prestigiosului The Economist propune spre reflectie o tema absolut spectaculoasa - ce se va intampla cu cei circa doua miliarde (atat i-a iesit la numaratoare unui specialist de la Banca Mondiala) de oameni care fac parte din noua clasa de mijloc aparuta in ultima decada in tarile in curs de dezvoltare. Cifra este socanta prin dimensiune si releva o masa de manevra fara precedent in istoria universala. Iar categoria supusa analizei este cea pe care o vedem si noi ca fiind o realitate tot mai mare in jurul nostru - omul care a iesit din saracie, fara a fi devenit neaparat un om bogat, care isi permite sa isi foloseasca bugetul si pe altceva decat pura supravietuire, care poate sa isi faca o vacanta in afara localitatii de domiciliu, care isi cumpara o masina, care are telefon mobil, cablu si eventual internet, care si-a pus problema vreodata sa cumpere bunuri mai scumpe, prin intermediul creditelor. Aceasta categorie, absolut eterogena, cuprinde nediscriminatoriu atat oameni educati, cat si persoane cu putine studii, tineri si varstnici, oameni de la oras sau de la sate, femei sau barbati, etnici majoritari sau minoritari. Este, daca vreti, o populatie in sine, fara a se punea spune despre ea ca are in comun altceva decat capacitatea de a strange venituri peste limita saraciei.
Printre toate schimbarile la care am fost martori in ultimele decade, aparitia acestei categorii sociale si impunerea ei cantitativa este una dintre cele mai semnificative. Si, in acelasi timp, una dintre cele mai putin analizate. De ce? Pentru ca una dintre marotele tranzitiei romanesti este aceea ca la noi nu exista clasa de mijloc. Raspunsul corect este insa acela ca Romania a ajuns sa aiba o clasa de mijloc, doar ca ea nu seamana cu ceea ce credeam noi ca ar trebui sa fie. Nu seamana cu clasa de mijloc din tarile dezvoltate, ceea ce este insa absolut firesc. Trecerea de la clasa muncitoare la clasa de mijloc este un proces mult mai complicat si mai migalos decat simpla crestere a veniturilor familiale. Tarile dezvoltate au avut suficient de mult timp, dar si suficiente institutii si traditii bine consolidate pentru ca aparitia clasei de mijloc (ultimul val fiind cel de dupa al Doilea Razboi Mondial) sa nu fie un proces haotic si dezradacinant, precum in statele in curs de dezvoltare. Un binecunoscut studiu al lui Ronald Ingelhart arata ca, pe masura ce tarile devin mai bogate, influenta autoritatilor religioase si traditionale tinde sa scada. Doar ca, in timp ce tarile dezvoltate aveau deja institutii democratice bine consolidate pe masura ce nivelul veniturilor clasei de mijloc crestea, in tarile in curs de dezvoltare procesul dezvoltarii economice a fost paralel cu cel al impunerii institutiilor democratice. Iar asta a facut ca, in multe situatii, politicul si economicul sa se influenteze reciproc, in sens negativ.
Acum, in plina criza economica, situatia tinde sa devina dramatica pentru aceasta clasa de mijloc, in conditiile in care ea nu are repere valorice, institutionale si de autoritate la care sa se raporteze. Depasind, prin tranzitie, institutiile epocilor trecute, dar pierzandu-si increderea in institutiile politice noi, inca insuficient de bine inradacinate pentru a genera sprijin neconditionat, avem in prezent o situatie de vid valoric, foarte periculos.
Clasa de mijloc, asa cum e ea, tocmai pentru ca este eterogena si legata doar prin intermediul unui singur element - veniturile financiare, se va vedea in fata unor decizii extrem de importante. Tentatia fireasca va fi aceea de a actiona pentru conservarea propriei pozitii, a noului status social, pentru protejarea unor avantaje pe care ascensiunea de pana acum le-au oferit. Iar daca efectele crizei vor impiedica aceasta tentatie, frustrarile care vor aparea inevitabil vor fi imense.
De altfel, romanii din clasa de mijloc inca nu
s-au lovit cu adevarat de socul crizei. Acesta va aparea abia atunci cand pierderea atributelor mai sus descrise va fi clar ca este inevitabila. Iar impactul va fi devastator, mult mai mare decat este o restrangere financiara pentru un om sarac (pentru care diferenta este doar cantitativa si nu calitativa). Si, fiindca vorbim de o categorie extrem de ampla din punct de vedere cantitativ, socul pentru clasa de mijloc este mult mai mare si decat cel pe care il vor suporta cei din zona elitelor societatii.
Primele momente in care vom vedea semne dure ale acestui impact va fi la alegerile europene si prezidentiale, cand distanta tot mai mare dintre clasa de mijloc in formare din Romania si o clasa politica ce nu o reprezinta cu adevarat va fi imensa.
In timp, problemele de mai sus se vor rezolva. Criza va scadea in intensitate, iar cresterea globala va fi reluata, in beneficiul acelorasi tari in curs de dezvoltare, printre care speram ca se va numara din nou si Romania. Pana atunci, lipsa de reprezentare a acestei clase de mijloc se va vedea la toate capitolele, afectand o intreaga generatie. Se va vedea in politica, unde solutiile actuale nu par sa i se potriveasca. In mediul economic, unde criza le va inchide usa in fata multora dintre cei care sperau intr-o evolutie ascendenta. In scheletul social, unde statutul lor nu va mai fi recunoscut si acceptat. In spatiul cultural, unde aceasta categorie sociala nu are niciun reper palpabil care sa o sustina. De aici va proveni o dezradacinare mult mai profunda si mai cronica decat cea care l-a determinat pe Marx sa scrie cunoscutele sale lucrari despre comunism, referindu-se la alienarea clasei muncitoare.
Dan Sultanescu este analist politic, coordonator al proiectului www.infopolitic.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
