„Dacă trecutul a fost rezolvat cumva, viitorul este foarte negru şi nu multă lume conştientizează acest lucru“, spune Marius C., un client cu un credit ipotecar în franci elveţieni. Afirmaţia reflectă situaţia tuturor celor care în 2007-2008 şi-au asumat riscul valutar al unui credit în franci pentru a se împrumuta la o dobândă de 5-6% (faţă de peste 10% la lei), ceea ce le-a permis să ia o sumă mai mare de la bancă şi să-şi cumpere o casă mai spaţioasă sau pur şi simplu să rămână cu mai mulţi bani în buzunar, din care să-şi cumpere o maşină mai scumpă sau să meargă în vacanţă în Maldive.
Un client cu un credit de 80.000 de franci elveţieni (50.000 de euro) contractat în 2007 a achitat până acum rate de 37.000 de franci (echivalentul a 110.000 de lei), mai puţin decât un debitor în lei sau euro. Acum, după ce a plătit rate la bancă timp de opt ani, încă mai au de rambursat aproximativ 70.000 de franci, care la cursul actual înseamnă aproape 300.000 de lei. Cei 80.000 de franci luaţi în 2007 echivalau atunci cu 170.000 de lei.
Şi cei care au luat credite în euro au ieşit în pierdere la calculele în lei. Soldul rămas de rambursat pentru un credit de 50.000 de euro contractat în 2007 este de echivalentul a 200.000 de lei, deşi valorea iniţială a creditului (la cursul din 2007) a fost de 170.000 de lei. Ratele achitate în ultimii opt ani în contul unui astfel de credit au cumulat aproape 32.000 de euro (129.000 de lei). Pentru un credit în lei suma rambursată este de 140.000 de lei.
Cei 75.000 de clienţi care au credite în franci elveţieni au fost tentaţi de bănci cu dobânzi comparabil mai mici faţă de cele la lei sau euro. Dacă în 2007 un credit în euro se vindea cu 9%, iar unul în lei cu 11%, creditele în franci afişau dobânzi de 5-6%, iar unele bănci afişau chiar promoţii cu dobânzi introductorii sub acest nivel. Cu alte cuvinte, cei care s-au împrumutat în franci au plătit rate mult mai mici în primii doi-trei ani de contract, dar ulterior (din cauza aprecierii francului) creditele în euro au devenit mai rentabile. Cu toate acestea, diferenţa de rată din primii ani a fost suficient de mare pentru a compensa plăţile mai mari efectuate din 2010 încoace.
Problema reală a celor cu credite în franci este, dincolo de ratele mai mari pe care le plătesc în prezent (mai mari chiar decât la creditele în lei), faptul că odată cu deprecierea cursului şi implicit creşterea sumei rămase de rambursat, preţul locuinţelor achiziţionate pe credit s-a prăbuşit. Cu alte cuvinte, aceştia rămân blocaţi în contractele respective fără măcar să aibă acces la o refinanţare a creditului în altă monedă.
Rămâne de văzut ce soluţii vor găsi băncile în acest context pentru a se asigura că debitorii vor continua să-şi plătească ratele. Conversia în lei cu un discount aplicat la serviciul datoriei este o variantă care circulă prin piaţă.
