Eugen Rădulescu, BNR: Efectul devastator al populismului

22 aug 2013 Autor: Eugen Radulescu

Primul pas a fost deja făcut: pentru a satisface interesele directe ale unor politicieni şi bazându-se pe obtuzitatea altora şi neînţelegerea celor mai mulţi, a fost redusă TVA la pâine. Efectele nu pot fi decât mizerabile, pentru economie în ansamblu şi chiar şi pentru cei mai puţin favorizaţi, pe care stânga clamează ipocrit că îi apără.      

De cele mai multe ori, venirea la putere a stângii trimite un frison prin burse şi prin pieţele financiare. Iar motivul este că, invariabil, stânga îşi propune să ia mai mult de la cei care au mai mult şi să împartă celor care au mai puţin – un obiectiv lăudabil, atât timp cât povara impozitelor nu agresează însăşi competitivitatea ţarii in cauză. Or, o dată cu dezvoltarea economică şi creşterea productivităţii, ponderea redistribuirii prin impozite şi taxe a tot urcat, de la vreo 20 la sută din PIB înainte de primul război mondial, la 40-50 la sută sau chiar mai mult în prezent. De aceea, noile pofte de redistribuire – de neostoit şi, de altfel, mereu validate prin vot – se realizează prin mecanisme (tot mai) stridente, cum ar fi bunăoară, în Franţa lui Hollande, impozitarea cu 75 la sută a veniturilor foarte mari. Această măsură, una dintre principalele promisiuni electorale ale socialiştilor, a fost declarată neconstituţională, dar guvernul nu s-a lăsat şi a mutat povara plăţii de la angajat la angajator; mai mult ca sigur, mulţi dintre cei cu adevărat înstăriţi vor abandona pur şi simplu cetăţenia franceză, aşa cum a făcut-o deja actorul Gérard Depardieu, iar impactul bugetar al noului impozit, dacă va fi unul, va fi negativ: veniturile imediate ale statului vor scădea, nu vor creşte, iar implicaţiile ulterioare pot fi dintre cele mai rele, întrucât cei bogaţi vor cumpăra proprietăţi şi vor cheltui bani în noile ţări de adopţie, adică vor plăti şi alte taxe acolo, nu doar impozitele pe venit.

La noi, venirea la putere a stângii (căci liberalii nu mai au vreo legătura cu numele pe care îl poartă) s-a petrecut fără convulsii semnificative în planul politicii economice. Guvernul Ponta nu s-a atins de cota unică şi, deşi a schimbat Codul fiscal cam o dată pe lună, nu a adoptat măsuri excesiv de populiste şi, în general, a lăsat politicile pe care le condamnase cu mânie proletară când era în opoziţie să îşi vadă de cursul lor. Au fost cârcotaşi care s-au întrebat: « bine, bine, dar măsurile de stimulare economică unde sunt ? » Cum însă cei mai mulţi se gândeau la noi forme de subvenţii şi alte cheltuieli bugetare, absenţa acestora a fost mai degrabă un lucru bun – apreciat ca atare atât de organismele internaţionale, cât şi de pieţele de capital externe, care împrumută mai ieftin statul român.

Minunea, chiar dacă a durat mai mult decât 3 zile, tot nu a avut o viaţă suficient de lungă. Iată că guvernul a adoptat una din promisiunile electorale – reducerea TVA la pâine, de la 24 la 9 la sută. Subiectul l-am abordat pe larg în acest ziar în urmă cu ceva vreme, chiar am avut un schimb de argumente cu un producător de pâine, nu cred că mai are rost să revin asupra acestor argumente. Rămâne în picioare concluzia pe care am tras-o cu acea ocazie: preţul la raft al pâinii nu va scădea decât cu totul marginal. In maximum 6 luni el va fi exact unde era înainte de reducerea TVA; atunci ni se va explica doct că s-a scumpit benzina, că e iarnă şi s-a scurtat ziua, că praful stelar s-a coalizat cu opoziţia extraparlamentară… Va fi evitată cu sfinţenie cauza adevărată: preţul pâinii este dat de raportul între cerere şi ofertă; cum acesta nu s-a schimbat nici măcar cu o iotă, nici preţul nu are de ce să se schimbe. Punct.

Producătorii şi comercianţii vor băga frumuşel în buzunar diferenţa de la 9 la 24 la sută, iar Ministerul Finanţelor va căuta cu disperare soluţii de a acoperi gaura din buget, estimată la 100 milioane lei doar în primele 4 luni de aplicare. Deocamdată, printre altele, am aflat de mărirea accizelor la alcool, la maşinile de peste 3000 cmc şi la armele de foc; vor mai fi şi altele, pentru că scăderea TVA va da o gaură serioasă la buget, în timp ce paliativele găsite nu vor avea alt efect decât creşterea evaziunii fiscale – şi, posibil, alte scăderi ale veniturilor statului.

Mi se par însă relevante şi profund primejdioase reacţiile politicienilor. Voi comenta numai două dintre acestea. O doamnă din arcul guvernamental a afirmat: « ca politician de dreapta, eu aplaud orice relaxare fiscală ». Frumos zis – dar complet fals. Dacă ar fi avut loc o scădere a TVA pentru toate produsele, de la 24 la, să spunem, 21 la sută şi nu ar fi fost majorată nici o altă taxă, anticipând o creştere a veniturilor bugetare pe seama colectării mai bune şi a creşterii cifrei de afaceri – da, aceasta ar fi fost o relaxare fiscală. Dar reducerea TVA doar la un singur produs măreşte birocraţia, încurajează indirect evaziunea şi obligă ministerul finanţelor să scoată bani din piatră seacă pentru a acoperi gaura din buget. Unde o fi atunci relaxarea fiscală?

Un alt politician explica deunăzi că doar o ţară a Uniunii Europene are o singură rată la TVA pentru toate produsele, iar el ar face şi mai multe diferenţieri. Acest punct de vedere este cu adevărat foarte primejdios. Oare nu ar trebui ca fiecare produs să aibă propria rată de TVA? Un consiliu al înţelepţilor să stabilească, de exemplu, că pâinea neagră are TVA zero, dar chiflele – 14 la sută; pentru pepeni putem suporta o taxă de 17 la sută, dar la trandafiri şi garoafe putem pune chiar 28 la sută; eu aş merge chiar mai departe: prima pereche de pantofi intr-un an să fie taxată cu 10 la sută, dar a doua, cu 30 la sută, iar următoarele cu 43 la sută, că aceasta devine lux!

Coşmar? Primul pas a fost deja făcut: pentru a satisface interesele directe ale unor politicieni şi bazându-se pe obtuzitatea altora şi neînţelegerea celor mai mulţi, a fost redusă TVA la pâine. Efectele nu pot fi decât mizerabile, pentru economie în ansamblu şi chiar şi pentru cei mai puţin favorizaţi, pe care stânga clamează ipocrit că îi apără.       

Eugen Rădulescu este director în BNR. Opiniile sale sunt în întregime ale autorului şi nu implică în vreun fel BNR.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 22.08.2013

 
Cuvinte cheie:
bnr
, efect
, populism
, refuz
, tva
, paine
, scadere
Vizualizari:
Printeaza
Momentan sunt 7 comentarii Comenteaza si tu
Comentarii (7):
cris - 23 august 2013, 11:19

Oare cei care trebuie,vor citi acest articol ? Nu cred ,au alte treburi mult mai importante,ca de exemplu sa se dea cu masinuta.

Steghe - 22 august 2013, 17:43

Kilogramul de grau s-a vandut in 2012, la producator, cu 1leu iar acum cu 0,7lei. Unde e scaderea pretului painii???

matei - 22 august 2013, 17:20

Foarte bine punctat. Ma mir ca v-au publicat opinia, domnul Hostiuc avea o viziune mult mai populista in ultimul articol publicat.

Gabriel - 22 august 2013, 16:43

Nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Reducerea TVA la un singur aliment nu genereaza multa extra-birocratie.

Adrian - 22 august 2013, 16:26

Unul din cele mai bune articole scrise pana acum in Ziarul Financiar. Mai asteptam articole scrise de dvs, domnule Rădulescu.

Adi Popa - 22 august 2013, 15:13

Excelent articol.

catalin - 22 august 2013, 10:15

corect si la obiect
ati pus punctul pe i
respect

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat si va aparea dupa ce va fi moderat!

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!

zf.ro
Închide