Declaraţia comună de la începutul acestei săptămâni a asociaţiilor industriaşilor manufacturieri din Uniunea Europeană a trecut neobservată, eclipsată de jongleria de miercuri a birocraţilor de la Bruxelles, care se joacă sadic cu nervii cetăţenilor europeni.
Dar nu merita s-o lasam neobservata, pentru ca este inca un apel la bosii Comisiei Europene de a se trezi si a face ceva pentru industrializarea comunitara.
Astfel, 125 de asociatii industriale de manufacturiere din domenii diverse, cu sediul in UE, care cuprind peste 25 de milioane de angajati si o cifra de afaceri de circa 1000 miliarde de Euro, fac un apel in ceasul al 12-lea pentru o strategie industriala mult mai ambitioasa decat pana in prezent, cu un orizont de timp pana in 2020.
Se stie ca Europa este leaganul industriei de manufacturiere si a fost intotdeauna in fruntea revolutiilor industriale si a inovatiilor tehnologice. Industria da in mod direct de lucru la peste 35 de milioane de persoane pe tot cuprinsul statelor membre si include pe lanturile de aprovizionare zeci de mii de furnizori IMM-uri si intreprinderi mari. Astfel ca industria de manufacturiere este responsabila pentru inca circa 15 milioane de joburi in sectoare conexe,
Industria europeana de manufacturiere are o capacitate imensa de cercetare si inovatie, incadreaza o resursa umana extrem de bine calificata si are o reputatie excelenta pentru calitate si sustenabilitate.
Astazi insa, noua competitie mondiala a tarilor emergente si planurile economiilor globale de a-si proteja proprii industriasi sunt semne ingrijoratoare pentru aceasta sustenabilitate.
Astfel, se mentioneaza in declaratie ca intre 2000 si 2014, cota de piata a industriei europene a scazut de la 18,8% la 15,3%, iar in perioada crizei si post-criza 2008-2014 s-au pierdut 3,5 milioane de slujbe din industrie, circa 10% din numarul angajatilor din unitatile de manufacturiere. In acelasi timp, politicienii marilor economii mondiale pun industria la varful agendei lor de dezvoltare. Strategia “Make in India” urmareste sa faca din tara urmatoarea destinatie de manufacturiere iar “Made in China 2025” urmareste sa transforme tara intr-o putere industriala preponderenta. Inutil de mentionat ca recenta reprofilare a guvernului american catre “America First” va avea impact si asupra politicilor industriale
Asa ca, intr-o perioada de evidenta debusolare politica a Bruxelles-ului industriasii europeni cer Comisiei Europene reafirmarea angajamentului ambitios a lui Jean-Claude Juncker din 2016 de a creste contributia industriei in PIB-ul European pana la 20% - aceasta solicitare este facuta in preajma pregatirii noului cadru financial multianual, aratandu-se ca este vital pentru Comisia Europeana sa sustina o industrie competitiva in piata mondiala
In acelasi document industriasii cer sa fie adoptat un Plan de Actiune care sa adreseze provocarile pe care diversele sectoare industriale le traverseaza, plan care sa fie insotit de un cadru de comunicare cuprinzand pasi si termene concrete.
Nu in ultimul rand se cere angajamentul scris al Comisiei pentru implementarea Planului de Actiune si pentru raportarea regulata a progreselor facute
Se aminteste in context ca statele membre ale Parlamentului European si-au exprimat deja suportul pentru o strategie industriala europeana prin concluziile Raportului Consiliului European care face apel la intarirea si modernizarea bazei industriale a UE (15 decembrie 2016) si prin Rezolutia Parlamentului European pentru o politica europeana de reindustrializare (5 octombrie 2016).
Documentul industriasilor europeni este in opinia mea un semnal de alarma. La nici 2 luni de la Rezolutie si Raport, industria face deja apel la un Plan de Actiune? Asta pentru ca exista o ingrijorarea tot mai mare ca Bruxelles-ul, izolat in turnul de fildes, nu aude scrasnetul din dinti al oamenilor de afaceri care anticipeaza pierdere de teren in competitia mondiala. Scenariile de functionare a UE vor sfarsi prin a debarca politicile industriale la discretia / protectia tarilor membre care, indiferent cat de puternice ar fi, nu au cum sa faca fata la colosi industriali precum SUA, China si India, care au sprijinul propriilor politicieni. Si care vor face greseli de protectionism, rezultand in izolare.
De vreme ce Comisia Europeana nu este in stare sa traseze politici comunitare armonizate publice sau financiare sau monetare sau de securitate sau de agricultura sau de orice altceva , ar putea macar sa vina cu politici ambitioase de reindustrializare care sa evite o Europa nesustenabila bazata pe consum, si nu pe export (cum este de exemplu, astazi, Romania).
