La ora actuală, cea mai puternică organizaţie de business, cea mai credibilă şi cea mai respectată prin liderii pe care îi are este Coaliţia pentru Dezvoltarea României, care se bazează pe 20 de organizaţii patronale şi 17 asociaţii de afaceri. În spatele Coaliţiei se afla Consiliul Investitorilor Străini, Camera de Comerţ Americană, Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România - AOAR sau RBL - Romanian Business Leader.
În acest moment preşedintele coaliţiei este Dragoş Roşca, din partea RBL, un antreprenor care în trecut a lucrat la Roland Berger, cea mai importantă companie de consultanţă din Germania.
Dacă am aduna toate companiile din spate şi antreprenorii români care fac parte din aceste organizaţii, cifra de afaceri totală anuală de care sunt ei responsabili, ar fi mai mult de 150 mld. euro (peste 60% din cifra de afaceri totală a tuturor companiilor din România), cu un număr de peste un milion de angajaţi. În spate sunt companiile Petrom, Dacia, Orange, Vodafone, Telekom, Oracle, Glaxo, Pfizer, BCR, BRD, GDF, Enel etc.
Nu există o altă organizaţie din România care să aibă puterea acestei coaliţii şi a principalelor organizaţii care o compun.
Această coaliţie care s-a format în urmă cu un an şi jumătate poate să schimbe legi dacă interesele membrilor ei o cer (vezi amnistia fiscală din vară pentru programatori şi persoanele independente etc.), uşile le sunt deschise la primul-ministru şi la miniştri şi, mai mult decât atât, vocea membrilor este cea mai ascultată şi luată în seamă.
Membrii coaliţiei se întâlnesc periodic pentru a discuta despre problemele economice ale României şi a propune mai departe, la nivelul primului-ministru, luarea unor măsuri fiscale, de reglementare, de business etc. Coaliţia şi membrii ei sunt atât de bine organizaţi şi influenţi, încât sunt consideraţi un adevărat „guvern din umbră“.
Competenţa liderilor şi a membrilor pe domeniile de activitate unde activează este, în acest moment, peste cea din ministere sau din administraţia publică. Analizele lor economice şi de impact sunt peste cele realizate de Guvern, iar soluţiile propuse sunt practice, izvorâte din viaţa reală.
La nivelul coaliţiei sunt constituite zece task-force-uri pe domenii economice: agricultură, energie, piaţă de capital, competitivitate şi climat de business, finanţe şi taxe, infrastructură şi transport, întreprinderi mici şi mijlocii, educaţie şi antreprenoriat, IT, fonduri europene şi achiziţiile publice. Fiecare task-force are câte un lider care ştie ce se petrece în domeniul urmărit şi poate propune în orice moment soluţii. Dragoş Roşca, preşedintele prin rotaţie al coaliţiei, poate fi nominalizat fără probleme pe lista posibililor premieri, având în vedere experienţa lui în consultanţă şi în antreprenoriat.
Dragoş Roşca (foto dreapta), 45 de ani, preşedintele prin rotaţie al Coaliţiei pentru Dezvoltarea României, poate fi nominalizat fără probleme pe lista posibililor premieri, având în vedere experienţa lui în consultanţă la Roland Berger şi în antreprenoriat. Numai să vrea să se implice
Orice guvern ar trebui să facă doar copy-paste după programul economic al coaliţiei şi ar rezulta ceva mult mai pragmatic şi mai realist decât toate înşiruirile de propoziţii copiate de la predecesori şi lăsate moştenire cu care vine de fiecare dată în Parlament şi în faţa opiniei publice.
Din păcate însă, această coaliţie are o mare slăbiciune, ca de altfel tot mediul de business din România, care este chemat de „stradă“ din când în când să preia administrarea economică a ţării: membrii nu vor să se implice mai mult, respectiv să intre pe scena politică şi să fie în faţă.
Poate România ar fi arătat mult mai bine astăzi dacă liderii coaliţiei, oameni extrem de competenţi, ar fi făcut mai mult decât să asiste de pe margine la activităţile şi măsurile guvernamentale. Un simplu comunicat sau o declaraţie, câteodată critică la adresa Guvernului, nu poate să schimbe o administraţie. Oamenii, strada, au nevoie de lideri, în faţa lor, nu de comunicate.
Strada strigă acum: „Vrem oameni competenţi“, „Jos corupţia“, „Să vină oameni noi“, „Vrem guvern tehnocrat“ etc. şi pe bună dreptate.
Dar unde găsim tehnocraţii atunci când este nevoie de ei? Coaliţia pentru Dezvoltarea României are aceşti tehnocraţi, are şi Banca Naţională, cum a spus guvernatorul Mugur Isărescu (Rezerva de cadre), dar câţi dintre ei vor să se implice, vor să preia acea portavoce de la Universitate?
Paradoxul este că în stradă sunt angajaţii lor (câteva companii membre ale acestei coaliţii şi-au pierdut angajaţii în tragedia de la Colectiv), acei corporatişti de 20-45 de ani, generaţia Facebook, care au învăţat enorm în multinaţionale şi companiile româneşti după anul 2000, dar ei nu sunt. Ca întotdeauna, stau departe, nu vor să „cureţe“ scena politică, nu vor să se murdărească, nu vor să fie în prim-plan, nu vor să aibă de-a face cu masele şi cu problemele curente care apar zi de zi în administrarea unei ţări. Ca să-şi rezolve problemele, întâlnirile le fac tete-a-tete. Chiar pe data de 11 noiembrie, conform calendarului afişat pe site, coaliţia a trebuit să se întâlnească cu şeful ANAF Gelu Diaconu.
În 1989, Ion Iliescu şi Petre Roman au fost primii în faţa mulţimii şi au luat puterea cu orice preţ.
Acum, aproape nimeni nu vrea să preia, să-şi asume preluarea puterii, chiar dacă în faţa scenei este un mare loc gol. Strada vrea ca mediul de business să facă acest lucru pentru ca România să aibă o şansă să se apropie de ţările din Vest.
Dar mediul de business, în frunte cu Coaliţia pentru Dezvoltarea României, lipseşte exact când are cea mai mare şansă de a se impune. Iar asta este o mare problemă a României: decuplarea liderilor de business de ceea ce se întâmplă în stradă, dincolo de pieţele pe care activează.
Site-ul Coaliţiei pentru Dezvoltarea României. Cine este Coaliţia, ce urmăreşte, cine o conduce şi care sunt membrii ei
