Opinie primită la redacţie

Forţa economică inteligentă a României: 10 propuneri

1 aug 2016 Autor: Andreea Paul

În anul 2005 s-a introdus cota unică de 16% în prima zi de guvernare. În anul 2016 nu mai este suficientă "o măsură", ci e nevoie de un plan de acţiuni. Din planul pe care îl propun pentru Forţa Economică Inteligentă a Românieivă supun analizei şi dezbaterii zece puncte - contribuţia mea la proiectul de ţară 'România competitivă' lansat de către Guvern şi Preşedinţie:

1. 800 de mii de locuri de muncă noi cu salarii medii de 1.000 de euro. Nicio ţară a lumii nu s-a dezvoltat cu salarii mici. Am putea deveni un pol al investiţiilor în această zonă şi chiar în Europa în următorii ani prin facilităţi imediate acordate investiţiilor. Dacă nu vom porni cu acest obiectiv nu vom avea un buget al ţării capabil să susţină nevoile de finanţare din infrastructură, educaţie şi sănătate. Facilităţile oferite investitorilor trebuie să devină o prioritate naţională. Mai ales în contextul geopolitic actual, cu atuurile româneşti care trebuie mediatizate către lumea de business internaţională. Etica muncii şi a responsabilităţii la români trebuie reclădită prin educaţie şi printr-un raport majorat între salarizare şi asistenţă socială. Azi, jumătate dintre salariaţii români în sectorul privat au pe hârtie salariul minim pe economie. Asta înseamnă multă muncă plătită la negru.

2. Cea mai ieftină benzină din Europa. Azi, preţurile la benzină şi motorină în România sunt mai mari decât în Austria, Ungaria sau Bulgaria, dar nu numai. O ţară înzestrată cu resurse nu poate avea preţuri la utilităţi şi la combustibili mai mari decât cele fără resurse. Statul român ar trebui să procedeze la fel de rapid la reevaluarea contractelor cu investitorii care au probleme de transparenţă, care sunt suspecţi de monopol şi de politici de preţuri dezavantajoase pentru români.

3. Reindustralizarea României, pe domenii strategice, cu argumente ce ţin inclusiv de forţa de muncă pe regiuni, de tradiţie, de şcoli, de nevoile viitorului. Dacă nu ai industrie şi tehnologie eşti mort economic. Peste 1.500 de platforme industriale au fost distruse în ultimii 25 de ani. Institutele de proiectare au fost distruse şi ele trebuie reabilitate. România are avantaje competitive nevalorificate pornind de la industria agro-alimentară, până la industria farmaceutică. Azi, noi importăm produse scumpe şi de proastă calitate faţă de ceea ce am putea noi produce. Resursele naturale ale României trebuie folosite ca o gură de oxigen pentru relansarea unei noi gândiri a rolului României.Dacă le administrăm ori corupt, ori neinteligent ca până acum, resursele se vor epuiza vinovat şi nu vom avea ce lăsa generaţiilor succesive. Dar la fel de vinovaţi suntem dacă nu folosim resursele când există oportunitatea ca ele să folosească realei schimbări, ieşirii din stagnarea în care se află societatea românească.

4. Peste 100 de kilometri de litoral turistic, de la Gura Portiţei la Vama Veche – proiect de relansare a turismului pe litoral, care să rivalizeze cu cel bulgăresc şi cele europene. Turismul are în România, chiar în condiţiile actuale de infrastructură şi de cazare un potenţial imens nevalorificat. În România - o ţară cu sute de obiective turistice absolut unice în lume, vin puţin peste 2 milioane de turişti străini anual. Oraşul New York este vizitat de 45 de milioane de turişti pe an. Până la a ne plânge de dotări şi infrastructură, trebuie întreprinsă o acţiune coordonată de promovare a "imaginii turistice de ţară". Dincolo de politică, făcută de profesionişti şi adresată marilor ţări din lume.

5. Agricultura trebuie să treacă printr-un mare "audit" naţional,pentru a fi stopată uriaşa evaziune fiscală, specula şi monopolul, pentru a da şanse producătorilor şi fermierilor. Pe tot lanţul ajungerii produselor agricole în magazine sau la export - de la producători şi depozite până la magazinele de retail. În acest context, am putea afla în ce situaţie reală ne aflăm şi am putea include pe deplin agricultura ca parte semnificativă în PIB şi în strategia de dezvoltare naţională, nu numai statistic în anii favorabili agricoli. Acest  bun început este strict necesar pentru demararea oricăror altor strategii - de la irigaţii, la politici agricole zonale. Echipe de experţi - după modelul Poloniei - trebuie să ceară Uniunii Europene mai mulţi bani pentru sprijinirea agriculturii româneşti cu argumente decisive statistice, politice, sociale etc.

6. 800 de km de autostradă. Infrastructura rutieră poate fi redesenată doar prin schimbarea imediată a celor care au adus situaţia în acest blocaj - atât a structurilor ministeriale şi departamentale ale statului cât şi a constructorilor cu probleme. Sunt mulţi constructori capabili în ţară. Sunt mulţi funcţionari care s-ar implica real în accelerarea infrastructurii, fără a accepta să fie corupţi în vreun fel. Abia după această restructurare a factorilor care au produs blocajul actual din domeniu, putem vorbi de culoare prioritare.

7. Scara de valori a societăţii româneşti trebuie reclădită prin educaţie şi cultură, treaptă cu treaptă pe aceste două axe: pe meritocraţia susţinută de cultură şi educaţia cetăţeanului remarcat în domeniul său de activitate. Educaţia şi cultura sunt cele mai rentabile investiţii pe termen lung. Reforma adevărată şi profundă a sistemului de învăţământ porneşte de la programă, salariile profesorilor, filozofia, obiectivele, evaluarea până la refacerea programului de cercetare şi a şcolilor doctorale. Cultura aduce multă bucurie şi bani într-o ţară inteligentă care investeşte în industriile culturale şi creative, în tineri şi nevoile lor. În domeniul educaţiei şi culturii trebuie recuperaţi de urgenţă anii în care nu li s-a dat nici o atenţie. Chiar şcoala şi instituţiile culturale trebuie să aibă angajaţi plătiţi mai bine tot pe baza meritocraţiei şi implicării. Comunitatea de afaceri, căreia ar trebui să i se acorde facilităţi fiscale pentru sponsorizarea culturii, educaţiei şi învăţământului poate asigura în bună măsură sprijinul financiar. În acelaşi sens, proiectele europene pe cultură şi învăţământ trebuie să devină o prioritate pentru administraţiile locale şi pentru ministerele de resort.

8. Pensiile părinţilor şi bunicilor noştri nu pot rămâne sub nivelul de supravieţuire. Pentru pensii decente e nevoie de albirea muncii la negru, eliminarea pensiilor speciale şi  aplicarea justă a principiului contributivităţii. 3 milioane de pensionari trăiesc cu o pensie de sub 900 de lei pe lună, din care 420 de mii sunt agricultori cu o pensie medie de 380 de lei. Nu poţi condamna inconştient atâţia români la sărăcie. Fără populism, fără demagogie, fără ipocrizie, cum scoţi cei 3 milioane de pensionari din sărăcie? E clar că raportarea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie prin legea veche nu s-a respectat niciodată, iar indexarea prin legea actuală a pensiilor nu a rezolvat problema. Pe lângă aplicarea consecventă a principiului contributivităţii susţin şi analiza următoarei propuneri:creşterea punctului de pensie gradual pentru a atinge nivelul real în plată al punctului de pensie la nivelul salariului minim pe economie în următorii patru ani. Implică creşterea punctului de pensie de la 871,7 lei, la 1250 lei cât este acum salariul minim pe economie, dar care va creşte lent la rândul său în următorii ani. O astfel de abordare nouă ar duce la o creştere semnificativă a punctului de pensie, mult mai serioasă faţă de cei 30-40 de lei cu cât a crescut anual din 2012 încoace. Mi-e clar că într-o Românie europeană pensiile nu pot rămâne sub nivelul de supravieţuire şi nici noi, economiştii de dreapta, amorţiţi în inerţie.

9. Strategie şi planificare în România prin crearea Consiliului Naţional pentru Competitivitate. Până acum am fost deficitari. Apelăm la terţi pentru planuri de fezabilitate sau oportunitate, audituri, sau statistici. Ar trebui să avem structuri care să fie capabile de a avea o privire de ansamblu şi de a da soluţii globale pe diferitele domenii economice, dar şi în ceea ce priveşte educaţia, sănătatea sau socialul. Cercetarea în domeniul ştiinţific, economic, social, educaţional etc. trebuie promovată ca prioritate absolută pentru ca România să aibă posibilitatea de a structura planuri de dezvoltare viabile. Trebuie să acceptăm apariţia unei elite nepolitizate, aşa cum am gândit CoNaCo, care să poată face şi să fie lăsată să facă aceste lucruri. Asta cât mai avem copii olimpici mondiali sau studenţi la cele mai importante universităţi din lume. Politica la noi a generat mult prea multă sărăcie.

10. În politica externă, să acţionăm. Nu doar să re-acţionăm. Avem atuuri mari: poziţionarea strategică şi bogăţiile naturale. Putem să transformăm evenimentele istorice la care asistăm în oportunităţi - Brexitul, crizele şi conflictele regionale etc. Trebuie să avem iniţiative regionale şi chiar europene ferme. Ar trebui să oferim alternative la ţările care s-au dovedit a avea alte interese decât NATO sau UE. Ar trebui să devenim o oportunitate economică, turistică pentru marile ţări ale lumii. Ar trebui să însemnăm ceva în politica europeană şi chiar euroasiatică. Nu doar să consemnăm evenimente şi ocazii ca privitori din exterior.

Mai este nevoie de urechi inteligente care să audă. Ştiu că le putem face împreună.

Andreea Paul este Lect. Univ. Dr la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, ASE. 

 
 
Cuvinte cheie:
refuz
, educatie
, cultura
, crestere
, pensie
, romania
, infrastructura
, investitii
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide