Cel mai puternic partid al ţării, PSD, şi-a ales noua conducere pentru următorii ani. Nu a fost nicio surpriză având în vedere că PSD s-a reunit la Sala Palatului încununat de laurii celei mai zdrobitoare victorii politice din ultimele două decenii.
Pentru PSD, pentru România politică alegerile nu au adus vreo surpriză. Poate disputa dintre baronul Vrancei Marian Oprişan şi cel al Constanţei Nicuşor Constantinescu a adus ceva suspans.
Pentru România economică, dacă ne uităm cine va conduce PSD-ul, dincolo de Victor Ponta, ar trebui să ne facem probleme şi să punem întrebări. Numărul doi din PSD, Liviu Dragnea, care este şi vicepremier a condus timp de un deceniu Consiliul Judeţean Teleorman, una dintre cele mai sărace zone din ţară. Într-un deceniu la conducerea judeţului, Liviu Dragnea a reuşit performanţa economică să fie pe primul loc în topul judeţelor cu ponderea cea mai scăzută a numărului de angajaţi în totalul populaţiei active: 33%. Deci numai o treime din cei activi au un loc de muncă, pentru că atât a reuşit să ofere, să aducă, să creeze, cel care a condus judeţul fără nicio problemă. Poate cineva care a avut această performanţă la nivel judeţean să facă ceva la nivel naţional din punct de vedere economic? Dacă nu a reuşit la el acasă să atragă investitori, să convingă oameni de afaceri şi companii să aducă un milion de euro într-o nouă capacitate de producţie, cum ar putea să facă el acest lucru, la nivel naţional? Timp de un deceniu, cuvântul de ordine în Teleorman, în Vrancea, în Vaslui, în Botoşani, în Mehedinţi, în Giurgiu a fost protecţia socială, nu crearea de locuri de muncă. În loc să scadă taxele şi impozitele, să se reducă presiunea pe economie, pe companii, pe antreprenori, toate guvernele au avut grijă de protecţia socială din zonele marilor baroni, care întotdeauna au fost la conducere. Marian Oprişan, un alt mare şef la PSD de aproape două decenii nu a reuşit în toată această perioadă să-şi ridice din punct de vedere economic zona pe care a controlat-o cu o putere fără margini: Vrancea. La fel ca şi în Teleorman, în Vrancea, în Botoşani, în Vaslui, în Giurgiu, în Mehedinţi, fiefurile PSD-ului se înregistrează cele mai mari rate ale şomajului şi nu de azi, de ieri, ci de două decenii, iar liderii acestor zone sunt la masa puterii fără să aducă nimic din punct de vedere economic. Ci doar voturile celor care nu muncesc şi nu au un loc de muncă, pentru că liderii lor politici nu au făcut nimic. După alegerea sa ca preşedinte executiv al PSD, Liviu Dragnea a comentat la televizor: „ţara asta ar trebui să înceapă să se dezvolte în baza unui program strategic”. O ironie cruntă să vorbească despre dezvoltare un lider care nu a făcut nimic în zona lui politică. De altfel, foarte mulţi lideri politici vorbesc despre dezvoltarea economică, când ei nu cunosc acest termen, când îşi adună voturile vânzând protecţie socială, pensii mai mari, salarii mai mari la bugetari în loc să vorbească despre investiţii, locuri de muncă, taxe şi impozite mai mici pentru cei care fac business şi asigură banii pentru funcţionarea statului.
Marean Vanghelie, primarul Sectorului 5 a fost ales vicepreşedinte PSD, fiind pe locul doi ca număr de voturi. Iar sectorul pe care îl conduce de peste un deceniu este cel mai murdar din Bucureşti. Ironic, nu?
PSD, împreună cu PNL au 70% din puterea politică a României, cum nu a avut-o nimeni. Din păcate liderii politici ai acestei alianţe, provin mai mult din zonele subdezvoltate ale ţării, din zone unde protecţia socială este cuvântul de ordine şi nu dezvoltarea economică. Dar vorba vicepremierului Liviu Dragnea şi unul dintre top cinci lideri politici actuali ai României: „avem o responsabilitate uriaşă pe care am primit-o (prin votul din decembrie –nr.) ... facem regiuni în România,să intrăm şi noi rândul ţărilor dezvoltate”. Până una alta, economia patinează, investiţiile ne ocolesc, oamenii de afaceri gâfâie încercând să rămână la suprafaţă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
