Opinii

Iluzia negocierilor

21.09.2008, 20:23 19

Graba cu care cele trei partide mari si-au desemnat candidatii pentru postul de prim-ministru este nu doar surprinzatoare, dar si foarte naiva. Modelul de la care pleaca toti este acela al personalizarii alegerilor, in care este nevoie de o locomotiva care sa traga partidul si sa fie folosita drept port-drapel al ofertei politice generale. Ideea de premier care vine si capteaza atentia opiniei publice, devine portavoce si se asociaza cu programul de guvernare nu a aparut doar acum, cand alegerile parlamentare nu se mai suprapun cu cele prezidentiale. Si in 2004 s-a impus informal ideea nominalizarii unei persoane pentru postul de premier. Acum insa, mai mult ca oricand, aceasta personalizare pare ca eclipseaza total restul confruntarii electorale. Se anunta o toamna electorala in care disputele dintre cei trei - Geoana, Tariceanu si Stolojan - vor domina puternic agenda media si in care toate calculele vor fi facute in jurul acestora. Cel mai slab din perspectiva acestei iluzii sta Partidul Social Democrat. Fiindca, prin comparatie cu celelalte doua partide, PSD chiar a putut sa aleaga ce face.

Scopul fiecaruia dintre cele trei partide este sa ajunga la putere. Nimeni nu are sanse reale de a ajunge singur la putere, decat daca isi asuma o guvernare minoritara (scenariu care nu trebuie ignorat, cel putin in ceea ce priveste PD-L, daca va castiga alegerile). Pornind de la aceasta realitate, cele trei partide construiesc tot felul de scenarii si combinatii, in care numele celor trei se suprapun pe diverse procente de impartire a posturilor de ministri. Dupa o vara in care liderii politici si-au definit teritoriul, fiecare alegandu-si posibile portofolii, acum a inceput hora discutiilor. Cele mai plauzibile scenarii oscileaza intre o combinatie intre PSD si PNL, respectiv intre PSD si PD-L. Cata vreme candidatul desemnat de PD-L pentru postul de premier este Theodor Stolojan, varianta colaborarii cu PNL pare a fi ignorata de restul lumii, pornindu-se de la ostilitatea profunda dintre fostul liberal si partidul din care a plecat. Cele doua variante mai sus mentionate au condus, in special in ultimele zile, la convulsii puternice in interiorul partidelor, fiecare dintre cele trei avand tabere care opteaza pentru o colaborare cu unul sau celalalt dintre posibilii parteneri.

Care este finalitatea reala a acestor discutii? Pentru respectivii candidati la postul de premier, niciuna. Fiindca acestia negociaza si promit ceea ce nu pot oferi. De asemenea, sesizand lipsa de forta a celor care participa la negocieri, fiecare incearca sa isi maximizeze pozitia. Cum? Ostilizand relatii cu propriii colegi si generand fracturi si mai mari intre diverse grupuri. Cine castiga din aceasta ecuatie? Pai, exista doua tipuri de beneficiari. In primul rand, cel care are sansa de a castiga cel mai mult este chiar cel pe care toti il ignora in prezent: presedintele Basescu. Presedintele este singurul care poate controla procesul de numire a viitorului premier. A considera acum ca el va nominaliza automat pe vreunul dintre cei trei, fara un calcul politic foarte amplu, este o greseala. Iar acest calcul nu se face pornind de la necesitatile tarii sau, cel mult, ale partidului sau de suflet, ci de la ceea ce considera Traian Basescu necesar pentru a castiga alegerile prezidentiale la anul. La asta se adauga si optiunile personale (iar aici nici Tariceanu si nici Geoana nu stau foarte bine).
Al doilea grup de beneficiari este dat de liderii locali. Acestia sunt cei care capata, treptat, tot mai multa prevalenta in fata liderilor nationali, tocmai ca urmare a noului mecanism de vot. Parlamentarii nu mai sunt "facuti", in prezent, de candidatul la presedintie, liderul partidului sau de capul de lista. Cel care conteaza acum aproape decisiv este liderul local (presedinte de CJ, primar, lider de organizatie). Acesta, cu sprijin financiar local, va impune parlamentari si va avea un cuvant major nu doar in politica generala a partidului, dar si in functionarea parlamentarului la Bucuresti. Prin urmare, va conta si atunci cand se va discuta de coagularea unor majoritati guvernamentale. Cine va dori sa primeasca sprijin politic va incepe sa inteleaga ca trebuie sa discute direct cu liderii locali si nu cu presedintii partidelor.
Partidele isi pierd, treptat, capacitatea de negociere, forta de la centru si legatura cu mecanismele politice reale. Acceptand intarirea liderilor locali si nemodificand regulile constitutionale, partidele devin astazi captive ale unor jocuri care le indeparteaza tot mai mult de puterea reala. Consecintele, pe termen mediu, pot fi incalculabile si chiar dramatice.
In acest climat, partidul care pare ca greseste cel mai mult este tocmai cel care ar fi trebuit sa profite de cei patru ani de guvernare haotica. Partidul Social Democrat, dupa ce si-a ratat sansa de a se impune ca alternativa singulara si a acceptat degradarea sa la statutul de partid de nivel mediu, se complica acum in jocuri tot mai gresite. Fara leadership real (intrebarea "cine este liderul PSD?" nu se refera doar la caseta scandalului sexual, ci si la partid in ansamblu), cu un presedinte care are drept unic scop obtinerea postului de premier, personalitatile din partid accepta ritmul impus de celelalte formatiuni. Iar consecinta este ca nimeni nu stie exact nici care este si nici care ar trebui sa fie politica PSD fata de cele doua partide concurente si fata de Traian Basescu. A doua consecinta este ca rezultatul concret al luptelor politice interne a dus la anularea totala a ofertei politice a PSD, despre care nimeni nu mai vorbeste. Viitorul congres extraordinar nu va clarifica aceste aspecte, ci doar va consfinti ceea ce toata lumea stie deja: Mircea Geoana vrea sa fie prim-ministru. La fel ca si Tariceanu si Stolojan. Si asta in conditiile in care niciunul dintre ei nu are sanse reale de a deveni prim-ministru, fara sa aiba in spate un partid puternic, solid, unitar, capabil sa performeze puternic la alegerile parlamentare.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO