Opinii

Implicaţiile fiscale ale celui mai mediatizat dosar al momentului. Despre demonstrarea substanţei tranzacţiilor

Implicaţiile fiscale ale celui mai mediatizat dosar al...

Autor: Adrian Luca

12.06.2015, 18:17 2135

Am să-ncep direct – implicaţiile celui mai mediatizat dosar al momentului nu sunt doar politice, ci şi economico-fiscale, iar acestea din urmă sunt cel puţin la fel de interesante ca primele. În joc este ”substanţa economică”, termenul nerostit în acest dosar, dar rostit în zeci, sute de alte dosare care, fără să fie sonore, au mize importante pentru împricinaţii obişnuiţi (companii, PFA etc.). Substanţa economică a unei tranzacţii - mai ales a unei tranzacţii cu un un serviciu, cu ceva intangibil adică – este cea ce face diferenţa între o cheltuială deductibilă, una pentru evitarea plăţii taxelor (tax avoidance, de care se vorbeşte în întreaga lume) sau, mai rău, una în scop de evaziune fiscală, cu implicaţii penale.

(Pentru că miza articolului nu sunt persoanele, voi folosi doar iniţialele celor nominalizaţi în dosarul care circulă acum pe internet).

Prin urmare, ”între SCA ”Ş & asociaţii” reprezentată de ŞD-C şi cabinetul individual de avocat PV-V s-a încheiat o convenţie de conlucrare profesională. În convenţie s-a prevăzut ca PV-V să primească o sumă fixă pentru care va emite o factură lunară”.

Problema e, după cum scrie la dosar, că ”în realitate, PV-V nu a efectuat niciun fel de activitate profesională în temeiul conveţiei de conlucrare. Cu toate acestea PV-V a pretins şi a primit lunar...”

Mai notează acelaşi dosar:

  1. ”dacă ŞD-C avea orice datorie, chiar şi morală, la PV-V, putea să-l gratifice sau să achite datoria pur şi simplu fără să fie nevoie de plăsmuirea unei situaţii aparent legale prin care să fie efectuate plăţile”
  2. ”PV-V a răspuns în scris arătând că a prestat activităţi de asistenţă juridică în materie penală şi că asistenţa juridică s-a făcut verbal,  cu excepţia concluziilor scrise depuse de instanţe”

... ”Cu toate acestea inspectorii (fiscali) au insistat şi i-au transmis lui PV-V că nu pot încheia controlul fără respectivele documente justificative”

  1. ”Astfel, s-au întocmit în fals, prin metoda copy-paste, 16 înscrisuri corespunzătoare fiecări luni din intervalul septembrie 2007 – decembrie 2008, folosindu-se ca model înscrisurile privind activitatea desfăşurată de avocaţii (listă nume) din cadrul Ş & asociaţii”.

De ce am înşirat aceste episoade din dosar? Nu pot să nu observ  că:  1) dacă banii s-ar fi dat la modul încă mult obişnuit în economia noastră puternic nefiscalizată,  adică în mână, apoi 2) dacă inspectorii n-ar fi fost,  în mod destul de neobişnuit, atât de insitenţi (de obicei, dacă nu se primesc documentele în 30 de zile, se procedează la reclasificarea tranzacţiilor respective, se refac impozitele etc. şi se înaintează mai departe eventuale suspiciuni de fraudă) şi, în sfârşit, 3) dacă n-ar fi fost acel indiciu de copy-paste, aşadar dacă toate acestea s-ar fi întâmplat, nu ne-am mai fi aflat poate în faţa unui caz de substanţă. N-am mai fi avut oportunitatea să vedem şi noi cum îşi testează un politician, pe propria piele, legile pe care le dă pentru cei de rând, demonstrându-şi substanţa unei tranzacţii cu servicii.

La drept vorbind, indiferent de sumă, am fi vrut să vedem şi cum demonstrează autorităţile acestă ”realitate că nu s-a efectuat niciun fel de activitate profesională”.

Pentru că realitatea e că ... lucrurile nu prea sunt clare. Nu e deloc clar acum cum demonstrezi că a fost livrat un serviciu (de consultanţă sau alte intangibile) între două părţi care au un interes comun, sunt afiliate, cum s-ar spune. 

Tocmai pentru că între părţile afiliate se prezumă o înţelegere altfel decât între doi independenţi, substanţa economică se susţine prin faptul că:

  • a existat o nevoie pentru a primi acel serviciu
  • a existat capacitatea (intelectuală, experienţa) pentru prestarea serviciului
  • serviciul s-a prestat efectiv
  • serviciul primit a adus un beneficiu economic afacerii.

Se susţine, dar cum se probează? Şi aici fiecare se blindează cu orice crede că ajută, pornind de cele două rânduri ale normelor metordologice art 21 - 4, m) din Codul Fiscal – ”situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare”. Adică din categoria orice, până la limita evitării oricărui pericol...

Deci, pe de-o parte, vorbim de aspectul de substanţă, de conţinutul economic. Dar, în acelaşi timp,  vorbim şi de aspectul formal, care, în legislaţia noastră fiscală, se traduce mai degrabă prin ” făcut de formă”, decât ”formulat precis”.

Iată cum sună articolul 11 - 1) din Coul Fiscal, în formulara introdusă chiar de guvernul actualului prim-ministru.

”La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. (...) Prin tranzacţii artificiale se înţeleg tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate”.

La vremea respectivă (ianuarie 2013), am luat atitudine faţă de aceste formulări de o dibăcie dezarmantă precum ”în mod normal” sau ”practici economice obişnuite”.  Normal că ... nu s-a întâmplat nimic. Mai că te rugai să ajungă şi autorul(legiuitorul) unor asemenea formulări în situaţia să demonstreze şi el cum e cu acest ”în mod normal” ori cu ”practicile economice obişnuite”.

Amară satisfacţie!

De aceea zic că, acum, dacă tot a ajuns la vârf un caz de substanţă economică, poate s-o schimba ceva măcar în acest domeniu şi vor apărea nişte reglementări clare şi aplicabile.

Iar asta cu atât mai mult cu cât vin şi vor veni cerinţe tot mai puternice de transparenţă care vor schimba complet viaţa companiilor naţionale/multinaţionale. Acestea va trebui ca, de bună-voie şi nesilite de nimeni, să declare anual tranzacţiile pe care le au cu afiliaţii de peste tot din lume (vezi OECD – planul BEPS). Să te ţii atunci analliză de risc şi dosare pe caz de substanţă!

Mai toţi miniştrii vin din mediul de afaceri. Pe câţi i-am auzit însă zicând – haideţi să îmbunătăţim realitatea de zi cu zi, să nu mai fie nevoie de portiţe (a se citi să nu mai fie nevoie de plăsmuirea unei situaţii aparent legale)? Mimăm legalitatea când doar cerem prin lege, fără să dăm instrumente clare, prin care legea chiar să poată fi aplicată!

Ca o concluzie – cazul acesta e prea bun pentru a păstra din el doar încărcătura politică. Măcar de-ar avea o latură pragmatică şi tot n-ar fi puţin. Adică să ştie şi contribuabilul, dar şi inspectorul fiscal, exact de ce ce nevoie pentru a demonstra o substanţă!   

Notă: Pentru a elimina orice comentariu, declar că nu sunt implicat politic şi nu am relaţii cu niciuna din părţile din dosar. De asemenea, TPS nu are şi nici nu este în curs să intre în relaţii contractuale cu instituţii de stat  ori companii de stat.  

Adrian Luca este directorul firmei de consultanţă Transfer Pricing Services.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO