Dacă ar fi să incepem cu concluzia, ea ar suna aşa: nu are niciun sens să discuţi astăzi de un impozit pe venitul global, atâta vreme cât acesta nu-ţi aduce bani în plus la buget.
Într-o vreme în care veniturile la buget sunt sub cele care ar permite guvernului să opereze fără durere de cap majorări de salarii în sistemul public, într-o ţară în care veniturile fiscale sunt unele dintre cele mai mici de pe continent, o dezbatere privind impozitele este chiar obligatorie. Cu atât mai mult cu cât, vedem, la zece ani de la aderarea la UE, că nu a venit nimeni să construiască autostrăzi în România şi, dacă vor fi făcute vreodată, tot cu bani de la buget trebuie construite, în cea mai mare parte.
Doctrina are, dincolo de vorbe ca „solidaritate”, „empatie”, „sprijinirea capitalului”, vocaţii foarte practice: ţările mai sărace impozitează puţin pentru a atrage capital străin; ţările bogate impozitează mai mult pentru că au deja o infrastructură care compensează pentru capital impozitele mari. Impozitând puţin, ţările sărace au puţini bani pentru servicii sociale puternice sau pentru autostrăzi iar nefericirea face ca, acolo unde este sărăcie multă, să fie şi multă corupţie, ceea ce înseamnă o lovitură şi mai puternică pentru o astfel de economie.
România impozitează puţin nu pentru că nu ar exista aici sensibilităţi „de stânga”, ci pentru că este într-o competiţie regională pentru atragerea de capital. De stânga sau de dreapta, niciun guvern nu poate oculta acestă realitate, cum nu poate trece sub tăcere că, fără venituri suplimentare la buget, nu poate majora salarii sau pensii fără a pune în pericol întreag echilibrul bugetar.
PSD are în programul de guvernare introducerea impozitului pe venit global, care funcţiona înainte de introducerea cotei unice de impozitare. Atunci însă impozitarea venitului era în trepte. Dar, spune azi PSD: nu va fi eliminată „cota unică” (despre care, de altminteri, spune că nici nu mai există). Impozitul de 16% la profit va fi păstrat, venitul va fi globalizat şi i se va aplica o cotă de impozitare de 10%, faţă de 16% acum. Adică guvernul globalizează veniturile care acum sunt impozitate cu 16% pe fiecare sursă de venit. Şi scade nivelul de impozitare a acestora. De ce ar face-o, într-o vreme în care are nevoie de bani ca de aer pentru a acoperi majorările salariale pe care le promovează? Şi cum vor fi acoperite în buget „deducerile” care se pregătesc, odată cu noul impozit pe venit global?
Scădem impozitul pe venit, dar „impozităm tot”, spune ministrul muncii. Dar ce nu este impozitat astăzi? Salariile sunt impozitate, chiriile sunt impozitate, câştigul din piaţa de capital este impozitat, câştigul la loto este impozitat.
Este evaziunea la TVA foarte mare, cum se plânge acelaşi ministru? Este. Dar împiedică impozitul pe venit de 16% combaterea evaziunii fiscale la TVA, în vreme ce împozitul global de 10% „pe gospodărie” va eradica evaziunea?
Ce se va întâmpla cu impozitarea celor câteva sute de mii de mocroîntreprinderi sau întreprinderi individuale (cu capital subscris sau vărsat sub 45.000 de lei) – vor fi impozitate „global” cu 10%?, de la 1% la cifra de afaceri azi? Cum vor fi impozitate câştigurile pe bursă, cu 10%? Asta nu înseamnă majorări de impozite, dacă va fi să fie? Şi dacă asta se intenţionează de ce a mai fost modificat regimul fiscal al microîntreprinderilor, de pildă, acum nici trei luni?
Ministrul finanţelor spune că nu se pregăteşte nicio revoluţie şi că impozitul pe venitul global este în programul de guvernare. Este. Dar acum am căzut din dezbaterea ideologică şi am intrat în cotidian, un cotidian în care se vede, din datele Finanţelor, cum găurile din buget se măresc. Iar ministrul de resort nu are nicio idee despre cum vor evolua veniturile pe următorii ani, astfel încât să arate că nu va fi nevoie de majorări de taxe pentru susţinerea cheltuielilor sociale la care guvernul s-a angajat. În schimb, ministrul muncii a descoperit o soluţie minune: face ban din ban. Adică, majorarea salariilor va însemna bani mai mulţi la buget, pentru că se impozitează o sumă mai mare. Înseamnă, dar nu cât cele şapte miliarde de lei date pe ultima sută de metri Ministerului Apărării pentru a atinge 2% din PIB, un 2% despre care se vorbeşte acum în Biroul Oval, sumă care, cel mai probabil, nu va fi cheltuită pentru că reprezintă azi una dintre puţinele soluţii de cârpire a bugetului. Deşi aici cineva se joacă cu focul...
Toate acestea fiind ştiute, putem spune că aplicarea impozitului pe venitul global va avea sens doar dacă aduce mai mulţi bani la buget, nu mai puţini. Şi nu poate aduce venituri în plus decât dacă unele venituri vor fi impozitate mai mult decât azi. Adică impozitarea progresivă.
