Timişoara, 20 aprilie 2016, Conferinţa “ZF Antreprenorii României”, organizată de ZF împreună cu Banca Transilvania. În sală sunt peste 250 de antreprenori români, directori sau manageri de companii româneşti.
Citeşte şi:
Toată lumea recunoaşte că economia se mişcă, iar afacerile lor sunt pe creştere. Capitalul financiar (creditele luate de la bănci) nu mai reprezintă o problemă nici din punctul de vedere al costului, nici din punctul de vedere al obţinerii lui. Principala problemă, cel puţin a antreprenorilor din Banat, este resursa umană. Au proiecte, dar nu prea au cu cine să le facă.
Bazinul forţei de muncă a secat, iar atragerea de angajaţi din satele sau comunele limitrofe începe să sece şi ea. Inevitabil, discuţia se duce între capitalul românesc versus capitalul străin şi, cel mai mult, ce face statul român pentru antreprenorii români.
Florentin Banu, poate cel mai cunoscut antreprenor din Banat - care acum 15 ani a lansat napolitanele Joe -, spune că în prezent nu mai are importanţă de unde vine capitalul, iar tema capital românesc vs. capital străin este falsă. România are nevoie de capitalul străin pentru a se dezvolta. Capitalul românesc nu are forţă suficientă pentru a ridica economia.
Ovidiu Şandor, un alt antreprenor român, este de aceeaşi părere, dar spune că statul trebuie să încurajeze formarea şi creşterea antreprenorilor români pentru ca afacerile să rămână în România.
Problema tuturor este că statul, care trăieşte de pe urma taxelor şi impozitelor plătite de companii, nu face nimic pentru a îmbunătăţi mediul economic. Nici din punctul de vedere al infrastructurii, nici al educaţiei, nici din punctul de vedere al legilor.
Antreprenorii se confruntă în viaţa de zi cu zi cu absurdităţi legislative, pentru care nu răspunde nimeni din partea statului. De altfel, antreprenorii nici nu ştiu pe cine să dea vina şi cui să ceară socoteală.
“În ultimii doi ani eu am angajat 30 de oameni. Am plătit taxe şi impozite la stat. Ce a făcut statul pentru mine?”, spune Ovidiu Covăsală, de la firma Gilco Prod SRL – prelucrări metalice. Cu 45 de oameni, el a avut în 2015 o cifră de afaceri de 6,6 milioane de lei, iar pe primele trei luni ale anului 2016 a avut afaceri de 3 milioane de lei.
Deşi nu au nimic împotriva capitalului străin, antreprenorii români sunt enervaţi că statul român, guvernul român sprijină mai mult multinaţionalele în viaţa de zi cu zi. Ajutoarele de stat sunt făcute pentru multinaţionale, reclamă ei. Este adevărat că ajutoarele de stat sunt valabile şi pentru companiile româneşti, dar nu toate firmele româneşti pot să facă investiţii de 10 milioane de euro, astfel încât să se încadreze în prevederi. Ar trebui ca ajutoarele de stat să se dea şi companiilor care fac investiţii de 1 milion de euro, susţin ei.
Statul român ar trebui să analizeze cât plătesc impozite şi taxe companiile româneşti vs. companiile străine, spune Bogdan Cocian, directorul general al Elba Timişoara, una dintre cele mai bune capacităţi de producţie din România rămasă în proprietatea unor antreprenori români.
Timişoara, un oraş care s-a ridicat prin investiţiile multinaţionalelor, a ajuns să se sufoce din cauza faptului că infrastructura nu ţine pasul cu investiţiile. Cei care lucrează în zonă se tem că acest lucru va duce în câţiva ani la migrarea investitorilor din zona Banatului către alte ţări. Şi atunci toţi se întreabă ce face statul român cu infrastructura şi cu educaţia, principalele vulnerabilităţi ale economiei româneşti din acest moment. Impozitele şi taxele plătite de antreprenorii români, până la urmă de toate companiile, nu se întorc în economie. Din păcate, revolta antreprenorilor români se loveşte de un zid.
Investiţiile statului în infrastructură au scăzut în ultimii ani, iar autorităţile publice, cei care trebuie să le deruleze, nu mai vor să facă nimic din motive de DNA, de lipsa şpăgilor, de răzbunare etc.
Revolta antreprenorilor nu-şi găseşte ecou la Bucureşti, la cei care au posibilitatea şi pot să ia decizii, pentru că nu există lideri care să bată cu pumnul în masă la Palatul Victoria sau la Palatul Controceni. Multinaţionalele au reuşit să-şi facă propriile organizaţii care intră şi ies la Palatul Victoria când vor. În schimb, antreprenorii români nu au o organizaţie reprezentativă, nu au lideri naţionali care să fie recunoscuţi ca parteneri de discuţie. Antreprenorii români nu reuşesc să se unească într-o organizaţie puternică care să le reprezinte interesele şi din acest motiv vocea lor este slabă.
Deşi companiile româneşti angajează peste 2,4 milioane de salariaţi, iar multinaţionalele un milion, poziţia antreprenorilor români este extrem de slabă la nivel naţional şi în discuţiile cu guvernul, indiferent cine este el.
Până când antreprenorii români nu vor căpăta o voce comună şi nu vor avea un nume, cei de la Palatul Victoria nu-i vor băga în seamă.
