Insolvenţa companiilor este de fapt o modalitate de a fura sume uriaşe de bani în România. Cum comentaţi?

21 feb 2011 Autor: Leucuţă Valeriu

România ar trebui să aibă legi severe, iar aceste legi să se şi aplice în domeniul economic şi financiar pentru că acest lucru ar aduce prosperitate ţării şi o imagine foarte bună pe plan mondial astfel încât firmele care ar dori să-şi construiască fabrici în România ar şti că banii lor nu sunt furaţi de către alte companii şi, deci, merită să investească în România pentru că există DISCIPLINĂ FINANCIARĂ!

Oricărei firme serioase din altă ţară este normal să-i fie frică să-şi construiască o afacere într-o ţară ca România, unde este nesiguranţă totală financiară dată de furturile ce se petrec între firme (marfa luată cu plata la 2 - 3 luni nu se mai plăteşte, iar vinovaţii nu sunt pedepsiţi).

În România ar trebui protejate firmele autohtone şi ale celor ce vor să investească în ţara noastră prin: pedepsirea celor care cumpără marfă cu plata la 2-3 luni de la livrare şi nu o achită în intervalul de timp legal. Ca urmare a nerespectării acestei prevederi legale foarte multe firme serioase, care plătesc la timp impozitele către stat, au intrat în faliment şi au dispărut total, deoarece nu şi-au putut încasa banii de la firmele partenere; astfel, în toată ţara oamenii de afaceri cinstiţi sunt DISPERAŢI pentru că nu îşi pot încasa banii de la foştii clienţi, deşi i-au acţionat în judecată. Administratorii firmelor au învăţat că în România se poate fura, luând marfă de la firme partenere cu plata la 2-3 luni, iar la scadenţă nu se plăteşte factură.

Televiziunile şi presa prezintă o situaţie neadevărată din România, şi anume, faptul că miile de firme care în ultimii doi ani sunt în insolvenţă au ajuns aici din cauza faptului că România este în criză. Acest lucru este total neadevărat. Proprietarii firmelor care îşi declară insolvenţa au observat că în România prin declararea insolvenţei pot fura sume uriaşe de bani de la partenerii care le-au livrat marfă cu plata la 2-3 luni şi la care au datorii sau pot fura băncile care le-au dat credit iar, prin declararea insolvenţei, băncile nu mai pot recupera banii de la aceste firme aflate în insolvenţă.

Această lege a insolvenţei este un ajutor perfect pentru oamenii de afaceri fără caracter deoarece, după ce ei acumulează datorii de la firmele partenere sau bănci (în unele cazuri colaborarea cu alte firme a fost şi de 6 ani), ei îşi cer insolvenţa, iar după câteva zile sau săptămâni judecătorul le-o acordă astfel încât din acel moment între aceşti "hoţi financiari" şi firmele care le-au dat plata pentru marfă la 2-3 luni de la livrare se aşază un ZID pe care firmele sau băncile păgubite nu-l pot trece din punct de vedere juridic.
În momentul de faţă este o avalanşă naţională de insolvenţe datorită faptului că aceşti "escroci financiari" au auzit de la alţii că procedura de insolvenţă îi protejează pe hoţii financiari astfel încât îşi declară voit insolvenţa pentru a nu plăti banii datoraţi firmelor partenere sau băncilor.
Nu este corect ca statul român să ajute prin Legea INSOLVENŢEI nişte hoţi să fure, furtul lor fiind protejat de această lege a insolvenţei, în detrimentul celorlalţi parteneri care i-au creditat cu marfa sau al băncilor care le-au dat credite.

Şi dacă ideea prin care Legea insolvenţei este menită să ajute o companie la reorganizare ar fi adevărată, tot nu ar fi corectă! Deoarece ar ajuta o firmă să se reorganizeze, dar punând un ZID între ea şi creditori, practic îi păgubeşte şi îi blochează financiar pe creditori (firmele partenere şi băncile care au dat împrumut). Deci, nu este corect ca o firmă să se "reorganizeze" cu banii foştilor parteneri creditori şi ai băncilor de la care au luat împrumut şi nu vor să-i achite. Din experienţa mea toţi cei care şi-au cerut insolvenţa dau mincinos vina pe "criză", dar ei au alte firme pe care îşi continuă activatea, iar bunurile personale ale acţionarilor acestor firme sunt foarte valoroase.

Această lege ar trebui anulată sau modificată astfel încât lichidatorul să încheie procesul de insolvenţă în maximum 3 luni de la deschiderea procedurii de insolvenţă, cei care îşi cer insolvenţa pentru a păgubi băncile sau creditorii să primească pedeapsă cu închisoarea între 10 şi 15 ani, iar acţionarii firmelor care sunt în insolvenţă să poată fi executaţi de către executor pe conturile şi pe bunurile personale sau pe celelalte firme unde au acţiuni astfel încât ZIDUL de protecţie dat de Legea insolvenţei să DISPARĂ.

Statul român este într-un moment în care chiar nu are bani, dar eu vreau să aduc o idee prin care statul român ar putea obţine peste zece miliarde de euro prin executarea automată şi imperativă a acţionarilor firmelor ce se află acum în insolvenţă deoarece aceşti escroci financiari care au adus o firmă în insolvenţă şi-au mutat bunurile pe alte firme (în foarte multe cazuri chiar cu nume similar) astfel încât ei au bunuri personale foarte valoroase, iar activitatea economică o desfăşoară pe alte firme, care, "incredibil", nu sunt în insolvenţă. Aceste firme intrate în insolvenţă au toate datorii mari la statul român prin neplata TVA şi a impozitului pe profit. Doar în prima jumătate a anului 2010 în România au intrat în insolvenţă peste 24.000 de firme.
Un alt aspect groaznic pentru economia românească este faptul că băncile refuză în ultima vreme să mai dea credite firmelor, deoarece este o avalanşă de insolvenţe astfel încât băncile au pagube enorme nerecuperându-şi banii. Dacă băncile ar da credite firmelor, în România s-ar putea face investiţii care să dezvolte ţara, dar pentru aceasta, băncile trebuie să ştie că îşi recuperează banii de la firme prin executarea automată a acţionarilor firmelor ce au luat credit.
Nu este corect ca, dacă executorul are titlul executoriu asupra unei companii care intră în insolvenţă, să nu poată executa, pe baza acestui titlu executoriu, bunurile şi conturile personale ale acţionarilor, cât şi noile firme pe care activează aceştia.

Poliţia şi Procuratura nu îşi fac treaba deloc: ori dau neînceperea urmăririi penale în cazul celor care nu achită filele cec, ori dau o amendă între 500 şi 1500 lei. Fila cec neachitată este un furt demonstrat şi totuşi Procuratura favorizează hoţii financiari, iar firmele, ca şi a mea, care dau impozite mari la statul român nu mai pot să-şi recupereze banii, deoarece nu se aplică pedeapsa cu puşcărie între 3 şi 15 ani (aşa cum prevede legea) pentru cei care nu plătesc filele cec deşi au luat marfa. Un important motiv pentru care procurorii dau soluţia neînceperii urmăririi penale în cazul neachitării filelor cec este dorinţa lor de-a scăpa de dosare astfel încât cei care nu plătesc filele cec nu intră în puşcărie. Procurorii motivează NUP prin expresii penibile de genul: "inculpatul regretă fapta", "inculpatul nu a refuzat plata filei cec cu voinţă", "inculpatul nu a avut antecedente penale" etc, firmele păgubite în acest caz nemaiputând recupera banii. După ce dosarul stă la Poliţia economică în medie 1 - 2 ani, iar procurorul dă neînceperea urmăririi penale, păgubiţii trebuie să dea în judecată Parchetul care a dat NUP. Cheltuielile cu avocaţii în cazul filelor cec neachitate a procedurii de insolvenţă sunt enorme, iar, din cauza faptului că aceşti hoţi care îşi declară insolvenţa nu sunt băgaţi în puşcărie, băncile sau firmele creditoare cheltuie bani foarte mulţi cu avocaţii şi procesele, în decurs de minimum 3 ani, iar rezultatul este NERECUPERAREA BANILOR.

Ar trebui să existe o disciplină financiară în România, pentru ca ţara să progreseze. Aşa nu poate avansa o ţară, cu asemenea furturi între firme fără ca cineva să fie pedepsit.

Ar trebui ca şefii Poliţiei economice, şefii Parchetelor şi şefii instanţelor de judecată din fiecare judeţ să fie chemaţi împreună la o discuţie foarte serioasă în care să li se ceară de către ministrul de interne, ministrul de justiţie şi Procurorul General al României, să acţioneze foarte rapid în aceste dosare cu file cec neachitate, iar soluţia să fie în toate cazurile ÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE pentru ÎNŞELĂCIUNE, iar aceşti hoţi financiari care îşi permit să nu plătească o filă cec care este completată integral şi semnată şi pe baza căreia a luat marfă să fie pedepsiţi cu închisoare între 3 şi 15 ani, aşa cum prevede legea. Pentru remedierea situaţiei din România propun legile severe de mai jos, care ar trebui aplicate de urgenţă:

1. Acţionarii firmelor care refuză plata biletelor la ordin sau a filelor cec să fie judecaţi în regim de urgenţă şi să primească o pedeapsă între 10 şi 15 ani de închisoare, fără suspendare, cu executare! Procurorii şi judecătorii să nu poată da altă soluţie decât pedeapsa cu 10-15 de ani de închisoare, în funcţie de sumă.
2. Acţionarii amintiţi mai sus să nu mai poată să-şi înfiinţeze alte firme niciodată.
3. Acţionarii firmelor care îşi cer deliberat INSOLVENŢA companiei pentru a nu achita datoriile către furnizori sau bănci să fie pedepsiţi în regim de urgenţă cu minimum 10 ani de închisoare, fără suspendare, cu executare. Procurorii şi judecătorii să nu poată da altă soluţie decât pedeapsa cu 10-15 de ani de închisoare, în funcţie de sumă.
4. Executorul care are un titlu executoriu asupra unei firme să aibă dreptul de a trece DIRECT la executarea bunurilor personale şi a celorlalte companii unde au acţiuni acţionarii firmelor care nu au plătit datoriile către creditori, fără aprobarea instanţelor de judecată. Acţionarii firmelor aflate în stare de insolvenţă să poată fi executaţi de către executor asupra bunurilor personale şi acţiunilor pe care aceştia le deţin în alte firme.
5. Facturile neplătite care sunt semnate şi ştampilate la recepţie, după expirarea termenului de plată, să se poată învesti direct cu titlu executoriu fără proces comercial.
Firmele care sunt în insolvenţă nu au ajuns în această situaţie din cauza crizei, ci, dimpotrivă, ele creează criza, prin intrarea voită în insolvenţă.Leucuţă Valeriu este proprietarul companiei SC CABLE S.R.L din Oradea, care se ocupă cu importul de cablu de fibră optică, cu afaceri de 17 milioane de lei în 2009.

Leucuţă Valeriu este proprietarul companiei "SC Cable SRL din Oradea, care se ocupă cu importul de cablu de fibră optică, cu afaceri de 17 mil. lei în 2009