În climatul de nesiguranţă politică şi de instabilitate a pieţelor care se pare că devin caracteristici recurente ale vieţii în zona euro, a apărut săptămâna trecută o pată de lumină pe un cer întunecat şi prevestind furtuni. Aceasta a marcat încheierea cu succes a unui an întreg de negocieri cu privire la propunerile Comisiei Europene pentru şase noi acte legislative europene care, în esenţă, vor remodela guvernanţa economică în Uniunea Europeană şi, în special, în zona euro.
Vom fi în măsură să examinăm în mod preventiv şi mult mai atent ca oricând finanţele publice ale statelor membre, în special nivelul datoriei. Va fi vorba inclusiv de analiza coordonată a politicilor economice şi ale bugetelor în prima jumătate a fiecărui an, înainte de adoptarea acestora de către parlamentele naţionale în cadrul unui proces cunoscut sub denumirea de "semestru european". Iar bugetele va trebui elaborate şi prezentate în conformitate cu un cadru comun, în concordanţă cu cele mai stricte standarde internaţionale, astfel încât elaborarea bugetului să fie mai transparentă atât pentru cetăţeni, cât şi pentru factorii de decizie politică.
Am tras învăţăminte importante pornind de la studierea originilor actualei crize a datoriei publice. Aşadar, ne vom concentra atenţia în special asupra ţărilor ale căror politici bugetare pun în pericol propria lor stabilitate şi stabilitatea Europei, creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, ceea ce ne va permite în viitor să evităm tipul de criză fiscală cu care a trebuit să ne confruntăm în cazul Greciei.
În acelaşi timp, vom analiza mai amplu situaţia macroeconomică în fiecare ţară şi vom acorda o atenţie deosebită semnelor timpurii ale posibilelor dezechilibre care ar putea submina competitivitatea şi ameninţa sănătatea pe termen lung a economiei.
Astfel, de exemplu, în cazul în care vom detecta simptomele unei bule imobiliare, sau deficienţe în sectorul bancar, sau un dezechilibru în configuraţia schimburilor comerciale şi a investiţiilor vom putea acţiona din timp pentru a contribui la soluţionarea problemei la nivel naţional, mai degrabă decât mai târziu, când situaţia a devenit o problemă la nivelul întregii Europe. Vom putea evita astfel genul de dezechilibre profunde prin care au trecut ţări precum Irlanda şi Spania.
Dacă se întâmplă ca această abordare preventivă să nu funcţioneze şi ca statele membre să nu îşi respecte obligaţiile care le revin în temeiul acestei noi legislaţii, vom fi în măsură să acţionăm pentru a remedia situaţia. Ţările a căror datorie ajunge la niveluri excesiv de ridicate şi ale căror deficite bugetare cresc peste măsură va trebui deci să readucă lucrurile pe făgaşul cel bun, conform unor obiective şi termene clare. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ţările în care dezechilibrele macroeconomice prezintă un risc pentru economia europeană.
În ceea ce priveşte ţările din zona euro şi în cazurile extreme în care un stat membru pune zona euro în pericol prin desconsiderarea avertismentelor şi a recomandărilor respective, Comisia va fi în măsură să asigure respectarea mai strictă a acestora decât înainte, propunând din timp sancţiuni financiare. Aceste sancţiuni vor fi impuse în mod automat, cu excepţia cazului în care o majoritate a statelor membre din zona euro resping propunerea Comisiei.
De asemenea, învăţând din experienţele din trecut, vom aplica amenzi severe oricărui guvern care încearcă să-şi inducă în eroare partenerii prin prezentarea unor statistici care nu sunt conforme cu realitatea.
Toate aceste schimbări vor avea loc într-un mod care este considerabil mai democratic şi mai transparent, la solicitarea expresă a Parlamentului European care a intervenit energic şi constructiv în desfăşurarea negocierilor. Nu vor mai exista discuţii care se desfăşoară în spatele uşilor închise cu miniştri încercând să disimuleze politicos erorile colegilor lor.
Când incompetenţa sau imprudenţa guvernului X pune în pericol locurile de muncă şi economiile cetăţenilor din ţara Y, cetăţenii respectivi - prin reprezentanţii lor aleşi în Parlamentul European - vor putea cere guvernului X să dea socoteală în public. Şi este corect într-o Uniune care se bazează pe solidaritate şi pe reunirea suveranităţilor.
Prin toate aceste măsuri, Uniunii Europene i s-a conferit o reală putere în materie de guvernanţă economică.
Ce efecte va avea această nouă putere? Ei bine, acest "six-pack", cum este denumit în mod familiar, nu reprezintă un panaceu. Nu va duce, neînsoţit de alte măsuri, la ieşirea din această criză - deşi ne va ajuta cu siguranţă - şi nu va putea în niciun caz oferi garanţii irefutabile că nu va mai exista niciodată o altă criză.
În schimb, six-pack accentuează faptul că statele membre, în special în zona euro, au o obligaţie pe termen lung, pe care şi-au asumat-o în mod liber, dar pe care au ignorat-o prea des, şi anume, citez din Tratatul privind Uniunea Europeană, că "îşi consideră politicile economice ca fiind o chestiune de interes comun".
Aceasta este principala învăţătură pe care trebuie să o tragem din criză.
Deoarece atunci când apar probleme, modul în care sunt reglementate băncile din Irlanda are implicaţii profunde pentru ocuparea forţei de muncă în Regatul Unit.
Politica fiscală din Grecia are un impact considerabil asupra stabilităţii financiare în Franţa. Lentoarea reformei în Portugalia are consecinţe pentru creştere în Spania.
Şi atunci când situaţia devine extrem de gravă, efectul este resimţit de fiecare contribuabil european şi de mult mai mulţi lucrători europeni a căror existenţă nu este periclitată de guvernele lor, ci de guvernul altei ţări.
Six-pack obligă guvernele să îşi asume responsabilităţile care le revin prin apartenenţa la Uniunea Europeană şi prin apartenenţa la uniunea economică şi monetară. Acesta le impune să elaboreze politici bugetare prudente care vizează prosperitatea pe termen lung, nu numai imediat după alegeri, şi le obligă să se concentreze asupra stabilităţii economice, a creşterii durabile şi a unor locuri de muncă de calitate. De asemenea, six-pack obligă guvernele să considere cu multă seriozitate obligaţiile care le revin la nivel european, în acelaşi mod în care îşi asumă responsabilităţile la nivel naţional.
Olli Rehn este comisar european pentru afaceri economice şi monetare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
