Opinii

Cum se poate interpreta Legea dării în plată după decizia Curţii Constituţionale? 1. Curtea a acceptat că nu poţi plăti rata. 2. Un judecător va stabili cum se împarte pierderea între bancă şi debitor dacă valoarea de piaţă a apartamentului este mai mică decât soldul creditului

Cum se poate interpreta Legea dării în plată după...

Autor: Cristian Hostiuc

25.10.2016, 14:51 6333

Curtea Constituţională a dat marţi prima opinie legată de legea dării în plată, care a fost reclamată ca fiind neconstituţională de către bănci.

Curtea a admis două articole ca fiind constituţionale din cele reclamate, iar pentru două a dat o anumită interpretare.

"Practic, am admis excepţia de neconstituţionalitate, s-a constatat că sintagma <<precum şi din devalorizarea bunurilor imobile>>, sintagmă care era conţinută în art. 11 teza I, este neconstituţională. Sintagma se referea la faptul că sunt aplicabile şi acelor situaţii care privesc devalorizarea bunurilor imobile. Or, obiectul procesului era plata contractului, nu era vorba de bunuri imobile şi din acest punct de vedere va fi eliminată această sintagmă", a spus Valer Dorneanu, preşedintele Curţii Constituţionale, citat de Mediafax.

Preşedintele CCR a mai spus că a fost admisă parţial o altă excepţie: "Am admis, de asemenea, excepţia de neconstituţionalitate şi am constatat că prevederile art. 11 teza I, raportate la art. 3, teza II, art. 4, art. 7 şi art. 8 din legea 77 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Fac precizarea că această posibilitate nu o aveau instanţele sesizate de bănci sau de părţi şi de aici încolo instanţele de judecată vor trebui să aibă în vedere toate implicaţiile teoriei impreviziunii, şi cu privire la riscuri şi la proporţionalitate şi la celelalte aspecte".

Legea dării în plată e parţial neconstituţională, a decis CCR

Impreviziunea este definită la art. 1271 din Codul Civil care statuează că ”părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei”. Sunt prevăzute însă şi excepţii de la aceste prevederi ”dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei”. În acest caz, se precizează în Codul Civil, instanţa poate să dispună ”adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile” sau ”încetarea contractului”. Atât adaptarea contractului, cât şi încetarea acestuia, pot fi dispuse de către instanţă numai dacă ”schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului” şi ”nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor”, dacă ”debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor” şi dacă ”debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului”.

Cum poate fi interpretat ceea ce spune Curtea Constituţională:

  1. Dacă cineva nu poate plăti rata (principal + dobândă), poate da în plată. Articolul este constituţional.
  2. Dacă există o diferenţă între valoarea creditului şi valoarea de piaţă a apartamentului, diferenţa în minus nu poate fi imputată în totalitate băncii. Există posibilitatea ca judecătorul să împartă această diferenţă.

Principala problemă la creditele în franci elveţieni şi în euro nu este legată de plata efectivă a creditului (principal + dobândă), ci de valoarea de piaţă a apartamentului luat pe credit. În majoritatea cazurilor, valoarea de piaţă a apartamentului este la jumătate faţă de momentul acordării creditului. În acest caz, pentru mulţi debitori, întrebarea este dacă are sens să mai plătească acel apartament, în condiţiile în care valoarea lui este mult mai mică şi poate nu va mai ajunge niciodată la valoarea de achiziţie din perioada de boom. Un apartament luat în 2006-2008 cu 80.000 de euro în Bucureşti, cel mai probabil are acum o valoare de piaţă de 40.000-45.000 de euro. Putem face cifrele şi la nivelul francului elveţian. Pentru un debitor, problema este că plăteşte un credit pentru un apartament la un preţ dublu.

Dacă interpretarea mea este corectă, Curtea Constituţională lasă la latitudinea judecătorilor să decidă cum se împarte această diferenţă dacă cineva îşi dă apartamentul în plată.

Drama reală a celor care au credite în franci sau chiar în euro luate în boom nu este creşterea cursului, ci înjumătăţirea valorii proprietăţilor deţinute în garanţie, agravată şi de scăderea veniturilor proprii

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO