"Ce deştept eşti, de ce nu ai plecat?" Să plec, da, plec, unde?
Toţi prietenii mei din copilărie cară cu roaba pământ şi ridică ziduri înalte a ceea ce se va numi peste câţiva ani noul zidul al maniei.
Am simţit asta aseară când un grup de englezi liniştiţi au distrus toată liniştea calmă a unuia dintre cele mai calme bistrouri din centrul vechi.
Nimeni nu le-a zis, ieşiţi afară. Dacă un grup de români ar fi făcut la Londra aşa, probabil că erau pe prima pagină a tuturor ziarelor din Regat.
Eram cu un amic olandez pe care îl ştiu de 15 ani, l-am adopostit o vreme în camera mea de cămin studenţesc pe când era şi el tânăr.
Ce e în neregulă cu ţara asta de Arie mă întreabă de ce nu am plecat?
Am încercat să-i explic atât cât am putut: vorbesc atât cât mă pricep englezeşte şi franţuzeşte, dar limba, cultura, dragostea, disperarea, fatarnicia, tot ce este mai bun, mai mizerabil, poate, din mine sunt aici.
Peste toată discuţia noastră, hărmălaia de englezi aruncând cu bani în stânga şi în dreapta.
Toţi sunt furioşi pe românii plecaţi afară. Le fură locurile de muncă, le fură din case.
Când vin aici totul e permis.
Îmi pare rău. Cu toţii, şi de o parte şi de alta, ridicăm zidurile maniei.
E narcisist, dat nu văd altă soluţie. Când nu te iubeşte nimeni, trebuie să te iubesti măcar tu. Când nu-ţi iubeşte nimeni ţara trebuie să o iubeşti tu. Nu e o datorie, este o onoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
