In iunie 2007, dupa mai mult de 12 luni de apreciere a leului fata de euro, majoritatea covarsitoare a analistilor sustineau prelungirea aprecierii leului. In viitor, astfel de situatii in care se manifesta lipsa de diversificare cognitiva a analistilor se vor repeta pe diferite clase de active.
Majoritatea investitorilor care iau pozitii in actiuni, in obligatiuni, pe piata valutara ori in active alternative o fac si cu dorinta nemarturisita de a se descurca mai bine decat macar jumatate dintre cunoscutii lor. Si, foarte probabil, daca am chestiona acesti investitori, am afla ca mai mult de jumatate din ei se considera mai performanti decat media.
Dat fiind ca o decizie de investitie buna este de importanta majora in obtinerea unor rezultate bune, ma voi concentra asupra unuia dintre factorii care influenteaza un astfel de proces si anume sfaturile primite de la analisti, indiferent de zona financiara pe care se concentreaza acestia. Cadrul general este acelasi.
Demersul investitional si rezultatul poate fi intr-una din urmatoarele situatii ("Winning decisions" de E. Russo si P.J.H. Schoemaker): 1. demers prost, rezultat prost: justitie poetica; 2. demers bun, rezultat prost: rateu; 3. demers prost, rezultat bun: noroc chior; 4. demers bun, rezultat bun: succes meritat.
Pentru a intelege mai bine prognozele facute de analisti si pentru a estima utilitatea lor in contextul elaborarii unei strategii de investitii, este important sa intelegem care sunt cazurile in care recomandarea unui analist are valoare adaugata pentru investitor. Exact ca in cazul concursului de frumusete discutat de Keynes, fiecare analist trebuie nu doar sa aiba dreptate la modul absolut, ci si sa ghiceasca ce pareri au ceilalti analisti din piata.
Daca o prognoza este corecta, dar analistul a prognozat similar cu consensul, un investitor nu face performanta, deoarece piata va include rapid in pret prognoza respectiva.
Daca o prognoza este incorecta, dar analistul a prognozat similar cu consensul, un investitor care merge pe mana respectivului analist nu face performanta, deoarece piata intreaga se ajusteaza la noile informatii fara a permite o diferentiere a pozitiei individuale.
Daca o prognoza este incorecta, iar analistul a prognozat diferit fata de consens, investitorul pierde bani si cu siguranta va fi mai atent data viitoare cand va lua decizia de a actiona contrar celorlalti.
In fine, daca o prognoza este corecta, iar analistul a prognozat diferit fata de consens, atunci un investitor care se bazeaza pe aceasta informatie va castiga foarte multi bani.
Prin urmare, din perspectiva investitorului, calitatea unui analist nu este legata de numarul de situatii in care a facut o prognoza corecta insa egala cu consensul pietei, ci de rarele situatii in care a avut un punct de vedere corect, dar diferit fata de consensul pietei. Pe de alta parte, decizia optima pentru analist este sa recomande ceea ce recomanda ceilalti analisti din piata, deoarece, chiar daca evolutia ulterioara a pietei arata ca nu a avut dreptate, nici nu i se poate imputa nimic. Dincolo de relatia cu investitorul si dincolo de dorinta de a avea dreptate, un analist trebuie sa ia in considerare si modul in care recomandarile lui ii influenteaza relatia cu angajatorul.
Daca toti ceilalti analisti recomanda cumpararea unei actiuni si pretul acesteia scade, penalizarile vor fi minime, deoarece nimeni nu a anticipat evolutia. In schimb, daca ceilalti analisti recomanda cumpararea unei actiuni, analistul care ar recomanda vanzarea acesteia risca penalitati multiple in cazul in care pretul actiunii creste: in primul rand pentru ca nu a anticipat evolutia actiunii, in al doilea rand pentru ca au fost persoane din acelasi grup care au fost in stare sa anticipeze evolutia si, in al treilea rand, pentru ca isi pune angajatorul intr-o relatie delicata cu compania emitenta.
Prin urmare, calitatea unui analist este legata, din perspectiva angajatorului, atat de numarul de situatii in care a facut o prognoza corecta, cat si de numarul de situatii in care prognoza incorecta s-a incadrat in consensul pietei. Din nou, ca si in cazul raportului cu investitorul, decizia optima pentru analist este sa aiba o parere conforma cu consensul pietei.
Momentele in care toata piata merge intr-o singura directie, in care toata lumea castiga, sunt de obicei si momentele in care se manifesta o lipsa de diversificare cognitiva. In aceste situatii, o recomandare de a vinde venita din partea unui analist trebuie privita la justa valoare si anume prin prisma a ceea ce ar avea de pierdut si de castigat din punct de vedere reputational respectivul analist.
De-a lungul istoriei sunt numeroase exemple in care s-a dovedit validitatea cautarii evidentelor in detrimentul preluarii unor opinii fara o prelucrare critica, iar viteza transformarilor actuale potenteaza necesitatea. Pana la analiza experimentala a lui Galileo, parerea lui Aristotel privind viteza cu care cad corpurile de mase diferite a ramas necontestata.
Opinia mea este ca merita sa vinzi atunci cand un analist zice sa vinzi, insa trebuie sa hotarasti singur atunci cand consensul pietei este ca e bine sa cumperi. Mai ales daca vrei sa fii cu adevarat mai performant decat media. Intr-o piata cu posibilitati de a vinde scurt sensul predominant al miscarii depinde de considerente de "sentiment" global (demersul investitional ramanand acelasi, doar sensul predilect se schimba). Cazul prezentat este prevalent in majoritatea pietelor din Romania datorita restrictiilor institutionale ori lipsei instrumentelor.
Lucian Isar este director executiv Global Markets la Bancpost
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
