Şi de ce nu ar fi România închisa până la urmă? În fond, multe dintre femeile de aici, frumoase, singure sau nefericite visează să se căsătorească cu italieni. Toata Moldova de unde vin şi eu are un singur vis: să plece în Italia sau în Spania. Care-i problema? Nu am mai fost ţări distruse de-a lungul istoriei? Uitaţi-vă în istorie.
Şi, totuşi, există o problemă. Noi ne distrugem cu bună ştiinţă. Fugim de aici ca de pe un pământ pârjolit. Sau suntem deja un pământ pârjolit?
3 milioane de români au plecat din ţară în ultimii 10 ani. Mai continuaţi domnilor circul cu alde Diaconescu la "Oldchim" şi vor mai pleca alte 3 milioane. Dincolo de PVC sau de ce-o mai fi făcând Oltchim, combinatul de la Vâlcea produce sare. Când se va închide, vom linge, precum viţeii primăvara, bulgări de sare. Sau vom importa sarea fără de care niciun om nu poate rezista pe pământ.
Cum este posibil să se întâmple astfel de lucruri?
Oltchim are datorii de 700 mil. euro. Trebuie găsită o soluţie. Dar cine l-a adus aici?
Hidroelectrica, o companie ce nu avea voie să nu fie pe un profit solid, este în insolvenţă.
CEZ - companie de stat cehă cu o valoare de piaţă de 4 mld. euro - deţine la noi pachetul majoritar la Electrica Oltenia. Şi se extinde.
Polonezii spun că sunt cu ochii pe privatizările din România. Nu e rău. Dar de ce ei pot şi noi nu?
Statul ceh nu a dat CEZ pe nimic, dimpotrivă, a ajutat compania - ajunsă acum la o valoare de piaţă de 4 mld. euro. Noi am privatizat pe bursă 15% din Transelectrica, în primavară, pentru 47 mil. euro - valoarea de piaţă, să zicem. Este un lucru foarte bun. Dar banii s-au dus la buget pentru păpic şi lăptic, iar când Transelectrica a avut nevoie de bani, acţionarul majoritar, statul adică, a trimis-o să se împrumute de la bănci. Aşa şi cu Hidroelectrica, companie ce are datorii la bănci de 2 mld. lei.
De ce nu acţionează statul ca orice investitor sau ca orice proprietar - atent la cheltuieli şi la profit? De ce companiile deţinute de statul francez sunt mai mereu pe profit, iar ale noastre mai mereu pe pierderi?
Cum a ajuns Oltchim la datorii de 700 mil. euro? Acţionarul majoritar care trebuie să se îngrijească de profitul lui a fost orb? Problemele sociale? Să fim serioşi. Când există profit, acestea se rezolvă.
Diaconescu cumpăra Oltchim pentru popor. Averea poporului. Dar poporul a păpat deja la micul dejun friptura de la cina şi a băut vinul cel bun înainte de începerea petrecerii. A avut grijă dl. Tăriceanu de el: doua miliarde de euro din privatizarea BCR s-au dus în pensii şi salarii, în doar câteva luni, la debutul crizei.
Am fost neînţelepţi, s-ar zice, nu am ştiu. La început. Industria comunistă era la pământ. Trebuia făcut ceva cu ea. Ce am făcut noi? Hai să vedem ce s-a ales din celebrul PSAL II al Băncii Mondiale pe care îl coordona dl. Băsescu pe când era ministru. Praf şi pulbere.
"Căci din ţărână te-ai născut şi în ţărână te vei intoarce", nu-i aşa?
La mult peste zece ani de atunci nu am învăţat nimic. Sau nu vrem, ceea ce este extrem de grav.
Comisia Europeană pregăteşte un raport care va fi publicat pe undeva prin decembrie despre necesitatea reindustrializării Europei. Fără industrie, Europa nu va dispărea, dar nu va mai însemna nimic pe plan economic mondial, apreciază Comisia.
Iată că teoria "avantajelor comparative" ale vestalelor ultraliberalismului din anii '80 ai secolului trecut, Ronald Reagan şi Margaret Tatcher, potrivit căreia industria este o etapa depăşită şi trebuie pasată săracilor din Asia, a murit.
Noi ce facem? Primim un clovn la o licitaţie pentru o industrie importantă - chiar şi doar dacă ne gândim că sarea pe care o mancam zi de zi este de la Oltchim. Şi facem circ cu Hidrolectrica prin tribunale. Dar lăsăm CFR marfă să care marfa care nu prea mai există.
Mai putem face două-trei pozne de-astea, dar după aia trebuie să punem lacătul. Din păcate pe România.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
