Bogdan Drăgoi, ministrul finanţelor, tocmai menţiona că are surplus de lichiditate obţinut din cele două împrumuturi luate de pe piaţa americană, în valoare totală de 2,25 miliarde de dolari. Pentru care se plăteşte o dobândă medie de 6,75% pe an.
Din trimestrul 3 din 2008, de când a început recesiunea, economia oscilează între scăderi şi creşteri trimestriale. Nu are forţa să se desprindă din criză.
Premierul Tăriceanu i-a lăsat premierului Boc o economie care începuse să o ia apa şi cădea de sus. Premierul Boc a scos apa cu găleata până a obosit, iar acum premierul Ungureanu se chinuie să găsească o galeată mai mare, că trece timpul până ajunge România la ţărm.
Niciun premier nu a pus ceva sau a lăsat ceva susţinut predecesorului. Tăriceanu nu a văzut criza şi a aruncat cu miliardele de euro în dreapta şi-n stânga, ca un partid aflat la guvernare. Boc a aşteptat să treacă criza de la sine, fără să facă nimic. Şi cum nu trecea, ci dimpotrivă mai mult se adâncea, soluţia de ieşire a fost tăierea salariilor bugetarilor. Şi economia iar a căzut. Trei trimestre din 2011 au marcat o revenire şi când credeam că avem un respiro, iar am intrat pe minus în T4, că a intrat toată Europa în malaxorul datoriilor. Dar dacă ne bazăm numai pe vremea bună, ca să se facă rapiţa, grâul, porumbul şi să aducă creşterea economică, atunci nu am făcut nimic. Premierul Boc, la fel ca Tăriceanu, a predat o foaie albă la fondurile europene. Nu erau buni banii ăia, "moca" cum se spune, erau mai buni banii din împrumuturi, cu 6% dobânda pe an la euro şi 8% sau chiar 12% la lei. Iar investiţiile străine, care ar fi mişcat afacerile şi locurile de muncă ale antreprenorilor locali de servicii, s-au prăbuşit. Ne-am întors în urmă cu zece ani. De ce nu mai vin investitorii străini?
Preşedintele Băsescu spune că încă e criză şi s-au retras de peste tot. Dacă ar fi aşa, dacă s-ar fi bazat pe această constatare prezidenţială, Turcia şi Polonia ar fi murit de mult. În toate publicaţiile economice externe vezi numai Invest în Turkey, Invest în Poland, acum vine Macedonia din urmă.
Ce facem din trimestrul 3 încolo? Îl aşteptăm pe noul premier să vină cu un board de experţi care să-i ofere soluţii-miracol? Aşteptăm să-şi revină Europa, mai precis Germania şi Franţa? Până îşi revine Europa, scade China şi trage toată lumea după ea.
Economia românească şi-a pierdut suflul extern, ritmul de creştere al exporturilor reducându-se de la 30% spre 5-10%, asta dacă nu chiar am intrat pe minus în februarie din cauza vremii. Iar suflul intern lipseşte pentru că guvernul Boc nu a pregătit nimic, iar premierul Ungureanu nu ştie ce să facă, unde să-şi mute atenţia pentru a prelua iniţiativa în economie. Pe lângă acest lucru mai lipseşte şi susţinerea financiară din partea băncilor, pe bani, nu gratis, care sunt în plină activitate de "deleveraging", adică renunţă la credite pentru a se încadra în indicatorii de prudenţialitate sau nu mai iau alte credite. Iar acest lucru se face prin stabilirea unui preţ al creditului care-l descurajează pe client. Pentru bancheri, finanţarea economiei a ajuns pe locul trei. Acum bancherii presează BNR să le înapoieze bani din rezervele minime, în special din cele la euro, unde se înregistrează un deficit destul de important pentru că s-au tăiat liniile externe.
Guvernul Boc a avut timp economic şi nu a făcut nimic cu el. L-a gestionat aşa cum a putut şi a ştiut. Din păcate, Ungureanu nu are. Dacă nu preia iniţiativa în economie, şi lumea de business îşi va muta privirea către discursul lui Dan Diaconescu, care seară de seară nu oboseşte să pună pe tablă idei - mai bune sau mai rele, mai realiste sau mai utopice - pentru creşterea economiei şi a nivelului de trai.
Din păcate, premierul Ungureanu încă nu are ce să pună pe tablă. Mai are timp doar trimestrul 2, pentru că după aia nimeni nu va mai aştepta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
