După ce au venit la guvernare la mijlocul anului, premierul Mihai Tudose şi ministrul Finanţelor, Ionuţ Mişa, au luat la ţintă băncile şi multinaţionalele, preluând, surprinzător, mai agresiv, având în vedere că sunt membri ai guvernului, din retorica şefului PSD, Liviu Dragnea.
Sunt bănci care nu plătesc profit în România şi generează în mod voit pierdere, sunt bănci care scot profitul în afară, sunt multinaţionale care scot bani din ţară!
Fără să spună în mod direct, premierul Tudose şi ministrul Finanţelor au avut în vedere BCR, numărul 1 în România, cu acţionarul ei majoritar Erste. Între Ministerul Finanţelor şi BCR există o dispută legată de modul de tratare a provizioanelor şi de un împrumut acordat de Erste în criză BCR-ului, pe o perioadă de 10 ani, la o dobândă care acum pare imensă, când Roborul este la 2%.
Erste şi BCR sunt cei mai mari finanţatori privaţi ai economiei României şi cei mai mari finanţatori ai bugetului de stat, prin achiziţia de titluri de stat sau obligaţiuni vândute de Ministerul Finanţelor pentru refinanţarea datoriei şi pentru finanţarea deficitului bugetar.
Este ca şi cum te-ai certa cu cel care îţi dă bani, cel care te împrumută. Dacă tot stau la aceeaşi masă de guverare, premierul Tudose ar trebui să-l intrebe pe fostul premier Tăriceanu ce a făcut cu cei 3,75 mld. euro pe care i-a incasat de la Erste pentru BCR. Pentru că nu există nici autostrăzi, nici şcoli, nici spitale, dar în schimb există afaceri între clasa politică şi businessul de partid al tuturor partidelor prin care s-au furat banii.
De asemenea, premierul Tudose pune creşterea Robor, adică a dobânzilor la lei de pe piaţa interbancară cu efect în creşterea dobânzilor din economie, şi a cursului leu/euro din ultima lună pe seama băncilor, care vor să dea o lecţie guvernului că s-a legat de ele.
Niciun guvern nu a ajuns ca cel de acum în situaţia de a scoate în stradă împreună atât patronatele, cât şi sindicatele care protestează împotriva revoluţiei fiscale.
Deşi creşterea economică este de 8%, iar pe tot anul va fi între 6-7%, cel mai ridicat nivel din Europa, atât cursul cât şi dobânzile cresc, iar avertismentele marilor finanţatori ai României, atât instituţionali, cât şi privaţi, în privinţa politicilor economice bazate pe creşteri salariale, consum şi fără investiţii, cresc în fiecare zi.
Agenţia de rating americană Moody’s, o instituţie care printr-un simplu raport, în funcţie de cum vede un analist ce se întâmplă la Bucureşti, îţi poate scădea ratingul de ţară cu efecte directe asupra investiţiilor şi dobânzilor plătite la titluri de stat, a dat un nou avertisment: creşterea este nesustenabilă.
Parcă premierul Tudose şi guvernul PSD fac tot posibilul să demonstreze că România stătea prea bine şi are nevoie de reconfirmarea instabilităţii fiscale, legislative, economice şi politice.
Plus că de un an de zile, de când a revenit la guvernare, guvernul şi administraţia PSD se ambiţionează să demonstreze că nu se face nimic, că totul este blocat, că se vorbeşte mult, dar nu se întâmplă nimic, că sunt promisiuni peste promisiuni, dar în realitate există două lumi paralele între stat, administraţie şi business.
Dacă nu se mai poate da/lua şpagă, dacă DNA-ul este peste tot, atunci nici noi nu mai facem nimic, pare să fie cuvântul de ordine dat de sus în jos.
Nu am auzit şi nu am văzut guvernul PSD sau pe premierul Tudose făcând turul centrelor de investiţii sau a centrelor financiare, susţinând România ca opţiune de investiţie, mai ales în contextul în care în jurul nostru Polonia are probleme politice, în Turcia Erdogan taie şi spânzură, Brexitul este o chestiune de zile, iar impactul va fi imens.
Închis în Palatul Victoria, premierul Tudose, care nu s-a evidenţiat în toată cariera lui politică de 20 de ani prin nicio iniţiativă economică, nici măcar să aducă o investiţie în Brăila, zona lui electorală, şi din acest motiv cei din Vest câştigă mai bine şi au locuri de muncă mai bine plătite, mai are puţin şi sărbătoreşte cei 100 de ani de la Unire, izolând România, cel puţin ca discurs, de trendurile economice globale unde ar trebui să fim.
La polul opus, invitat la Gala ZF 2017, Andreas Treichl, preşedintele Erste şi cel mai puternic bancher din Europa Centrală şi de Est, spune: România este un loc extraordinar, este o ţară incredibilă în care să fim. Trebuie să credem în România, trebuie să credeţi în voi.
„Acesta este mesajul pe care încercăm să-l dăm în România şi prin aceasta vrem să ne luăm angajamentul că vom fi România în 50 de ani, în 100 de ani.”
Erste va marca în 2019 200 de ani de existenţă.
Nu ştiu cum vor fi vremurile, dar România are mai mult nevoie să fie parte din lanţuri globale, parte din grupuri financiare internaţionale, parte din centrele de influenţă şi de lobby, parte şi destinaţie de investiţii străine, decât de o retorică şi un mesaj că băncile, multinaţionalele, investitorii fug cu banii. Dacă este aşa, acest lucru se rezolvă prin legislaţie.
Dacă se rupe un lanţ, mecanicul Tudose nu are ce să pună la loc.
Până una alta, înainte să fugă, investitorii au venit cu bani şi au inclus România în lanţurile internaţionale, fără de care nu vor creşte nici businessul, nici salariile şi nici guvernul nu va avea de unde să dea bani.
Dacă toate guvernele României împreună cu administraţia care a cucerit poziţiile, prin lipsa acţiunilor, prin întârzieri, prin blocarea economiei, prin lipsa proiectelor publice au făcut tot posibilul să “expulzeze” 3 milioane de români din ţară, măcar Andreas Treichl a repatriat un român.
