Opinie Cristian Hostiuc - director editorial ZF

Marţi, şedinţă crucială la BNR, prima după cinci ani de linişte. Premierul îi cere lui Isărescu să oprească creşterea Robor. Dacă Tudose are curaj, îl poate trimite la întâlnirea Consiliului de administraţie pe ministrul Finanţelor (conform legii), ceea ce nu a făcut nimeni până acum

1 oct 2017 Autor: Cristian Hostiuc

Cei cinci ani de vacanţă ai BNR s-au terminat. Din 2012, din perioada suspendării lui Băsescu când tensiunile politice s-au transferat şi pe piaţa valutară şi monetară, dobânzile pe piaţa interbancară au scăzut constant, de la 6-7% pe an, la sub 1% pe an, până la un minim de 0,5-0,6% pe an.

În septembrie Roborul la trei luni, un indicator de dobândă folosit în acordarea de credite, a crescut într-o lună cu 70%, iar în ultima săptămână cu nu mai puţin de 45%, ajungând vineri, în ultima zi din septembrie, la 1,58% pe an.

La creditele Prima Casă, dobânda este de ROBOR la trei luni, plus două puncte procentuale. La creditele de consum, dobânda este de 5-7% pe an, plus ROBOR la trei luni, spre exemplu. La cardurile de credit, dobânda este de 15-18% pe an, plus ROBOR la trei luni, spre exemplu.

Premierul Mihai Tudose a cerut vineri, la şedinţa partidului de guvernământ, PSD, „colegilor” din BNR să oprească creştere Robor.

În replică, Eugen Rădulescu, director în BNR, a spus că dobânzile vor creşte pentru că inflaţia creşte: ”Vremea dobânzilor mici a apus”.

Toată lumea a râs de Tudose, având în vedere că premierul nu este considerat un specialist în economie, ci dimpotrivă, unul care nu are treabă cu politicile macro.

Dar dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în afară pe pieţele financiare cele mai puternice, vom vedea declaraţii asemănătoare din partea preşedinţilor de state, premierulor sau miniştrilor de Finanţe.

Când a început criza, toţi politicieni cereau reducerea dobânzilor şi injectarea pieţelor cu bani. Când o monedă creşte sau scade, afectând exporturile sau competitivitatea unui stat, toţi politicienii sar în aer pentru că în joc sunt economia, companiile şi salariaţii.

În Germania, toţi politicienii, inclusiv guvernatorul Băncii Centrale a Germaniei – Bundesbank -  critică non-stop politica Băncii Centrale Europene de reducere a dobânzilor la euro, la sub 0%, şi aruncarea de bani în piaţă.

Europa stă mărturie cu aceste poziţii, de multe ori diferite între cei care au puterea politică şi politicile băncilor naţionale. Nu este nimic ieşit din comun.

Marţi, pe 3 octombrie, Consiliul de Administraţie al BNR va avea şedinţă de politică monetară, unde în mod cert se va discuta despre inflaţie, dacă a crescut sau a scăzut în septembrie peste estimări, despre scăderea lichidităţilor în lei, unde s-au dus banii, despre creşterea Robor, cam abruptă pentru o săptămână, despre creşterea randamentelor la titlurile de stat, care sunt la maxim de cinci ani şi care indică creşterea dobânzilor la care statul se va împrumuta în continuare, despre impactul creşterii salariilor şi a pensiilor în buget şi ulterior pe piaţa monetară, pentru că această creştere trebuie finanţată, despre creşterea economică în trimestrul III şi IV, despre impactul evoluţiei bugetului şi al necesarului de finanţare asupra lichidităţii din piaţă şi a percepţiei investitorilor despre ceea ce se întâmplă în România.

Dobânzile de pe piaţa interbancară, acolo unde băncile se împrumută sau îşi plasează lichidităţile, evoluţie măsurată zilnic prin indicele Robor la o zi, două zile, o săptămână, o lună, trei luni, şase luni, nouă luni şi un an, au început să crească de acum o lună, iar în ultima săptămână extrem de abrupt. O creştere de 50% în cinci şedinţe nu este ceva de neobservat, chiar dacă în valoare nominală, suma nu este atât de mare.

Când Robor a scăzut, nimeni nu a făcut caz. Acum când a crescut, toată lumea a aflat de Robor, inclusiv premierul Tudose.

Roborul a scăzut mai mult din cauze externe – politica Băncii Centrale Europene de a inunda pieţele cu euro şi a reduce dobânzile la sub 1% pentru a determina companiile şi oamenii să se împrumute şi să investească sau să consume, şi mai puţin datorită politicii BNR.

Scăderea inflaţiei din ultimii doi ani, unde s-a ajuns chiar la deflaţie, a justificat scăderea Roborului, care a avut în spate excesul de lichiditate din piaţă, care nu a putut fi absorbit nici de stat, nici de companii.

Acum, când inflaţia a crescut la 1,2-1,4% pe an, şi Roborul trebuia să aibă aceeasşi traiectorie.

De fapt, dacă scăderea Roborului nu poate fi atribuită BCE, acum creşterea Roborului are mai mult cauze interne, pentru că în Europa nu s-a schimbat nimic.

Pentru a afla cauzele interne, aşa cum sunt consemnate de rapoartele BNR, premierul Tudose poate face un gest, pe care nu l-a mai făcut nimeni până acum, cel puţin după ştiinţa mea: îl poate trimite la şedinţa de marţi a Consiliului de administraţie al BNR pe ministrul Finanţelor sau pe un secretarul de stat din Finanţe ca să asiste şi să-i dea raportul.

Ce spune legea de funcţionare a BNR şi a şedinţelor Consiliului de administraţie: art. 33, aliniatul 10 - “La şedinţele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României pot participa ministrul finanţelor publice şi un secretar de stat din Ministerul Finanţelor Publice, fără drept de vot.”

Aşa vom vedea în realitate cât de interesat este premierul de creşterea Robor şi ce stă în spatele acesteia, dincolo de declaraţiile pentru televiziuni. Sau începe războiul.

 
Cuvinte cheie:
crestere
, bnr
, refuz
, premier
, administratie
, consiliu
, sedinta
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide