La Gala ZF de anul trecut, Cristian Hostiuc lansa o provocare mediului antreprenorial şi politic: Poate creşte România cu 5% pe an în condiţii de stabilitate macroeconomică? S-a scris (şi vorbit) mult pe această temă fundamentală, inclusiv subsemnatul:
Mircea Geoană: Politică, dezvoltare şi patriotism economic
Împreună cu specialiştii implicaţi în proiectul România - Poarta Europei, răspunsul nostru documentat la recenta campanie a ZF pe tema “România 5%” este fără echivoc: Yes, We Can!
Da, se poate! Şi iată cum:
1. România trebuie să-şi reclădească potenţialul de creştere economică la nivel pre-criză, fără a-şi recrea vulnerabiltăţile de atunci. Un fel de “lecţii învăţate” prospectiv pentru că până acum ele nu au fost internalizate, cu excepţia nevoii de prudenţă macro. Dacă lecţia austerităţii a fost aplicată/impusă, nu a fost încă înţeleasă lecţia mai largă a vulnerabilităţii structurale a modelului de capitalism de dependenţă, inegalitar şi incapabil (chiar şi în perioade de creştere susţinută) să asigure dezvoltare echilibrată şi progres social. Inegalităţile flagrante şi nivelul de sărăcie reprezintă una dintre cauzele structurale ale dezechilibrelor macro şi ale productivităţii şi competitivităţii reduse. Rolul fondurilor europene e important, dar nu suficient. Poate însă oferi o matrice predictibilă a invesţiilor publice şi public - private până în 2020 şi după.
2. România trebuie să-şi definească un model economic care să reflecte modelul de societate şi capitalism pe care ni-l propunem şi să se (re)înarmeze cu pârghii de politică economică pe care astăzi fie le foloseşte sub valoarea optimă (de exemplu: politica bugetară, prin prioritizarea investiţiilor şi realizarea de bugete multianuale, sau politica fiscală, prin amplificarea rolului statului ca garant de ultim resort şi de reglementator capabil de asigurarea unui "teren de joc" uniform pentru toţi actorii), fie le-a pierdut sau înstrăinat (sectorul financiar-bancar, energie). Stabilirea locului unde se decide politica economică a ţării (astăzi peste tot şi nicăieri, spartă între centrul Guvernului, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei şi BNR) este esenţială, ca şi continuitatea marilor şantiere dincolo de un ciclu politic (România 2030 ar putea reprezenta un proiect în jurul căruia noul Preşedinte ar putea genera un consens naţional regăsit, similar celui din perioada aderării la UE şi NATO).
3. Identificarea şi investiţia strategică în sectoarele economice cu cel mai mare potenţial de transformare a structurii economiei româneşti. Conform analizei noastre, dacă decidem să investim strategic în câteva domenii, punând în valoare geografia, resursele şi oamenii acestei ţări, vom reuşi să ajungem la acest deziderat de creştere economică de 5% pe an pentru cel puţin un deceniu:
* România are toate atuurile pentru a deveni un hub regional în energie. Prin investiţii în infrastructura de transport de energie, interconectări cu statele vecine, explorare şi exploatare de noi surse (nucleară, termică, energie regenerabilă), România poate câştiga o creştere între 90-140 miliarde de euro a PIB-ului pe o perioadă de 20 de ani, respectiv un impact anual pozitiv între 4,5-7 miliarde euro asupra PIB şi o creştere a contribuţiei fiscale la bugetul de stat între 6,3 şi 10,5 miliarde euro pentru următorii 20 de ani. Se vor crea astfel resurse importante care vor putea fi redistribuite pe domenii prioritare precum educaţia, sănătatea, politicile sociale sau siguranţa naţională. Mai mult, ar putea fi create între 115.000-190.000 de noi locuri de muncă pe o perioadă de 20 de ani.
* România are o locaţie ideală ca Poartă a Europei pe Noul Drum al Mătăsii şi poate deveni o platformă inter-regională de infrastructură, logistică, asamblare şi manufacturare, investind prioritar în îmbunătăţirea conectivităţii inter-modale şi a infrastructurii portuare şi aeroportuare. Ce ar însemna asta pe o perioadă de 20 de ani? 25 miliarde Euro în plus la PIB, 150.000 de noi locuri de muncă şi 4 miliarde Euro în plus din taxe.
* România poate construi pe baza solidă din IT (prima ţară în Europa la numărul de ingineri de IT certificaţi), devenind un centru regional de IT/BPO (business processing outsourcing), pregătind tranziţia la activităţi cu mai mare intensitate şi conţinut de engineering/cercetare-dezvoltare, servicii tehnologice şi de business proprii economiilor dezvoltate.
* Trecerea de la agricultura de joasă productivitate la crearea unui ecosistem de agro-business industrial, prin încurajarea agregării suprafeţelor şi comercializării, inclusiv prin crearea unui fond/bănci de finanţare pentru agricultură.
* Trecerea la o nouă generaţie de investiţii străine şi exporturi diversificate, prin integrarea în mai multe lanţuri globale de valoare adăugată, pregătind inclusiv poziţionarea în vederea finalizării negocierilor UE-SUA asupra TTIP (România ar beneficia de 4,6% supliment de creştere după crearea zonei transatlantice de liber schimb). Crearea unei agenţii super-specializate care să combine atragerea de investiţii şi stimularea exporurilor, de tipul Germany Trade and Invest.
* Educaţie, formare profesională şi învăţare pe durata întregii cariere prin implicarea explicită a sectorului privat în procesul decizional, pregătind şi anticipând meseriile viitorului. Respectarea prevederilor Pactului Naţional pentru Educaţie, investind (nu cheltuind) 5 plus 1% din PIB pentru educaţie şi cercetare.
4. Producerea unui şoc fiscal opus celui din 2010 prin revenirea TVA la 19% (eventual în doi paşi). Dacă TVA revine la 19% începând cu 1 ianuarie 2015, atunci:
* Dinamica PIB ar putea accelera la 4% /an în 2016, 5,6%/an în 2017 şi ar atinge ritmul anual de 6% în 2018;
* Reducerea TVA la 19% va avea un impact pozitiv pentru consum (dinamica anuală a consumului privat ar putea converge spre 3% în 2018, în timp ce dinamica investiţiilor productive s-ar putea situa sustenabil la cel puţin 7% /an până în 2018);
* În acest scenariu relativ pesimist ponderea încasărilor din TVA în PIB s-ar putea reduce de la peste 8% în prezent la aproximativ 7.3% pe termen mediu, dar chiar şi asa, s-ar situa peste media din Zona Euro (sub 7% din PIB în perioada 2000-2010 conform datelor Eurostat);
* În date nominale, un astfel de şoc ar determina reducerea încasărilor din TVA cu aproximativ 1 mld EUR în 2015 faţă de 2014, dar se va recupera integral până în 2017/2018 conform estimărilor pe care le-am elaborat.
5. Capitalizarea economiei prin diversificarea instrumentelor, vehiculelor şi instituţiilor de finanţare şi creditare, inclusiv prin atragerea economiilor populaţiei şi ale masivei noastre diaspore. Continuând să fie atractivă pentru capital străin, România trebuie să-şi limiteze dependenţa excesivă de acesta prin folosirea atuurilor pieţei interne, reducând volatilitatea performanţei PIB-ului şi creând condiţii pentru o reţea naţională de producători şi exportatori autohtoni:
* Crearea unui Vehicol Naţional de Investiţii, cu participarea iniţială a statului, cu atragerea de fonduri de private equity/mezzanine pentru energie şi infrastructuri critice, după modelul Polish Investment for Development.
* Crearea unei Bănci Naţionale de Dezvoltare sau/şi capitalizarea şi redefinirea radicală a activităţilor CEC şi Eximbank.
* Crearea de fonduri regionale de dezvoltare, deţinute parţial de stat şi de autorităţile locale cu destinaţii specifice.
* Crearea unui fond de investiţii destinat economiilor diasporei româneşti şi lansarea primei emisiuni de Patriot Bonds, dedicat investiţiilor în infrastructură, energie şi agroindustrie.
* Accelerarea atragerii de fonduri prin standardizarea procedurilor PPP şi BOT.
* Folosirea optimizată a Fondurilor de Pensii pentru finanţarea directă sau intermediată a economiei reale.
* Stimularea creării de capital de risc (VC), inclusiv prin crearea unei agenţii dedicate, după modelul similar din Israel.
6. Necruţători împotriva corupţiei, necruţători împotriva cauzelor corupţiei. Calitatea instituţiilor are un impact decisiv asupra stabilităţii macro-economice şi a nivelului de trai si al increderii cetăţenilor. Trebuie continuate eforturile de creştere a calităţii guvernanţei şi transparenţei în zona politicilor publice şi generalizarea practicilor de business onest în zona privată, inclusiv în zona companiilor multinaţionale. Calitatea redactării legislaţiei, limitarea drastică a arbitrariului în zona ordonanţelor de urgenţă şi a elaborării de legislaţie secundară, accelerarea procedurilor de arbitraj comercial, asanarea şi optimizarea zonei achiziţiilor publice sunt câteva solicitări constante ale mediului de afaceri şi ale opiniei publice. Fără să corectăm malformaţiile, nu putem vorbi despre creştere economică susţinută şi un stat modern şi "inteligent".
7. Reputaţia înseamnă bani! România nu are nevoie de "frunze", ci de road-shows şi campanii profesioniste şi perseverente de promovare comercială şi economică, turism şi cultură. Un Consiliu Strategic pentru Imaginea şi Promovarea României, compus din reprezentanţi ai instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, ai sectorului privat şi ai industriei de marketing şi branding a fost propus de Institutul Aspen România, după consultări publice repetate. Consiliul ar avea rolul de a da direcţia strategică a promovării intereselor şi protejării reputaţiei României, execuţia proiectelor concrete revenind celor mai bine plasaţi profesionişti, la adăpost de politizare şi "short term"-ism.
Ţinta de creştere cu 5%/an nu este un scop în sine şi nici panaceul problemelor complexe pe care ţara noastră le are şi le va avea de înfruntat, într-o lume în plină transformare geopolitică, tehnologică şi ştiinţifică. Este însă un efort necesar de autodisciplinare şi de ieşire din modul mimetic, necritic şi lipsit de îndrăzneală, ce a caracterizat primii 25 ani de democraţie şi libertate. O doză de ambiţie şi patriotism (inclusiv economic) este un ingredient indispensabil oricărei naţiuni de succes. Iar România poate deveni un astfel de exemplu. Să începem cu lucrurile evidente: cu o creştere de 5%/an timp de 10 ani, România va ajunge a doua economie a regiunii după Polonia, devansând Cehia, Grecia sau Ungaria. România ar atinge 77% convergenţă cu media UE şi salariul mediu net pe economie ar creşte de la aproximativ 1700 RON la peste 2700 RON în 2019, creând condiţii pentru recuperarea decalajelor istorice de dezvoltare.
Yes, We Can! Să sperăm că vom avea şi o mână mai bună în alegerea liderilor noştri.
