Opinie

Cine ne “mănâncă” joburile? Revoluţia tehnologică, digitalizarea, outsourcing-ul sau lipsa de creativitate? Sau toate la un loc? Ce-i de facut? Cum putem atenua acest şoc? Încotro vor merge “refugiaţii digitali”?

miercuri, 22:06 Autor: Gheorghe Băcanu

Piaţa actuala a locurilor de muncă este supusă unor mutaţii disruptive, fără precedent în istorie, ca urmare a robotizării şi a digitalizării, recunoscute din ce în ce mai mult ca steroizi ai schimbărilor. Suntem sub incidenţa fenomenului “Butterfly effect”când o simplă bătaie din aripi poate declanşa un întreg lanţ al evenimentelor pe o piaţă a muncii nepredictibilă. Digitalizarea generează atât oportunităţi cât şi ameninţări pentru afacerile tradiţionale.

Cele mai vulnerabile locuri de muncă sunt cele rutiniere, care necesită o mulţime de sarcini standardizate, repetitive din partea angajatului care poate fi muncitor sau funcţionar public. Aceste slujbe rutiniere, în general de calificare medie, au fost decimate de revoluţia tehnologică şi digitalizare.

Astfel de joburi se întâlnesc pe liniile de asamblare dintr-o fabrică, într-un call-center, la citirea unor contoare de consum (conceptul IoT, internet of things cu ajutorul contoarelor smart metters a eliminat cititorul de contoare), la controlul bagajelor într-un aeroport, la efectuarea unor apeluri de marketing. Sarcinile rutiniere care pot fi reduse la algoritmi bine definiţi au fost digitalizate şi computerizate, iar, în unele cazuri, au fost externalizate prin intermediul internetului pe pieţe ale muncii mult mai ieftine.

Thomas Friedman în lucrarea “Pământul este plat” prezintă faptul că multe firme din America îşi trimit (externalizează) actele de contabilitate primară în India unde se efectuează contabilitatea finală. La fel procedeză şi medicii radiologi din America care-şi trimit (externalizează) radiografiile în India unde acestea sunt interpretate şi trimis rezultatul inapoi. Toate aceste externalizări, spune editorialistul de la New York Times, afectează grav piaţa muncii din America.

Jobul nonrutinier este cel care nu poate fi redus la un algoritm care să fie ulterior  programat într-un computer sau într-un robot, dar nici nu poate fi transformat în biţi şi octeţi şi exportat (externalizat) prin internet în ţări cu salarii derizorii ca India şi Pakistan, campioane ale outsourcing-ului. Segmentul locurilor de muncă nonrutiniere se poate împarte în două subsegmente în funcţie de nivelul de calificare necesar pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Astfel, primul subsegment al  joburilor nonrutiniere este cel considerat de calificare înaltă, care presupun imaginaţie, gândire analitică, discernământ, creativitate, capacitate de abstractizare, de generalizare, posibilitatea de a interpreta o situaţie şi de a extrapola plecând de la o anumită situaţie. Munca nonrutinieră este apanajul unor profesii foarte bine definite pe piaţa muncii: programator, arhitect, medic, avocat, designer, constructor, pilot, ofiţer, artist, editor, jurnalist, inovator, profesor, contabil, cercetător.

Al doilea subsegment al locurilor de muncă nonrutiniere este considerat de calificare joasă care trebuie executate personal sau manual având fieful într-un centru comercial sau de prestări servicii, într-un spital, pe un şantier de construcţii, într-o fabrică de produse handmade. Aceste locuri de muncă nu necesită gândire analitică şi nici colecţii de diplome. Bucătar, frizer, chelner, instalator, electrician, asistentă medicală, menajeră, coafeză, pompier, şofer de taxi, masseur sunt , doar, câteva din profesiile nonrutiniere care nu pot fi, cel puţin deocamdată, încredinţate unui robot sau unui computer, iar despre externalizare nici nu poate fi vorba.

În literatura de specialitate a apărut un nou termen: “refugiatul digital” defint ca fiind angajatul care şi-a pierdut locul de muncă ca urmare a tehnologizării şi digitalizării.  Se poate pune întrebarea, spre ce loc de muncă se îndreaptă acest “refugiat digital”?

Este pregătită piaţa muncii să absoarbă aceast nou tip de “jobless”? Oamenii nu trebuie să rămână captivi locului pentru nişte beneficii, ei trebuie să-şi caute loc de muncă în alte zone, devenind astfel “nomazi digitali”. Angajaţii trebuie să fie conştienţi că pe o piaţă a muncii care se modifică nepredictibil întrucât tehnologia schimbă natura muncii, cariera poate suferi basculări acrobatice.

Remediul pentru această stare de fapt este “darvinismul profesional”, o evoluţie în carieră bazată pe adaptabilitate la noile condiţii impuse de tehnologie. Angajaţii trebuie să aibă o atitudine repoziţională faţă de schimbările impuse de tehnologie. Persoanele cu alumni de invidiat nu vor fi la mare căutare.

Vor fi curtate persoanele care, în CV, la  capitolul “abilităţi digitale” au cu ce se lăuda. Foarte căutaţi vor fi “angajaţii digitali”. “Analfabeţii digitali” vor trebui să-şi updateze cunoştinţele digitale sau să-şi schimbe locul de muncă. Cei mai avantajaţi vor fi tinerii (tehnofilii) care sunt înzestraţi nativ cu ceea ce se numeşte fluenţa tehnologică. Pe această piaţă mişcătoare nimeni nu mai este, de fapt, în siguranţă, nici măcar avocaţii.

Astfel, în data de 4 martie 2011, în The New York Times a apărut un anunţ care a lăsat stupefiaţi avocaţii din America: ”Armate de avocaţi scumpi, înlocuiţi cu un software mai ieftin”.

Bill Gates lansează o idee interesantă, să se introducă o taxă pe roboţi similară cu impozitele plătite pentru fiecare angajat, iar banii proveniţi din aceste taxe să fie folosiţi pentru pregătirea profesională a oamenilor disponibilizaţi.

De fapt introducerea acestei taxe va încetini introducerea tehnologiilor noi. O altă dezbatere vehiculată în spaţiul public este cea referitoare la introducerea unui venit universal pentru cei rămaşi fără un loc de munca (“refugiaţii digitali”). Permanentizarea acestui venit va genera generaţii de şomeri/refugiaţi digitali din tată în fiu, care vor trebui să se mai confrunte şi cu sentimentul de inutilitate socială.

Sunt mai multe teorii futuriste despre frgamentarea pieţii muncii. În lucrarea “Netocraţia”, Alexander Bard şi Jan Soderqvist prezintă piaţa muncii prin existenţa a două clase: “netocraţia” şi “consumptariatul”. Netocraţia este o elită reţelistică care  controlează reţelele interactive şi deţin puterea, scopul fiind acela de a crea atenţionalitate.

La polul opus se află consumptariatul, adică cei care trebuie să consume, foarte important este la aceştia ce consumă, nu ceea ce produc. Andy Kessler, editorialist la Forbes, The new York Times, The Wall Street Journal, Los Angeles Times, a publicat  în data de  17 februarie  2011  în The Wall Street Journal un articol propunând  o segmentare a noii pieţe a muncii: ,,Uitaţi de funcţionari şi de muncitori. În economia noastră există două tipuri de muncitori: creatorii şi servitorii. Creatorii sunt cei care stimulează productivitatea - scriind linii de cod, concepând cipuri, creând medicamente, rulând motoare de căutare. Servitorii, în schimb, se află în slujba acestor creatori (şi a altor servitori), construind case, furnizând alimente, oferind consultanţă juridică. Numeroşi servitori vor fi înlocuiţi de aparate, computere, şi vor avea loc schimbări în modul în care vor decurge afacerile.”

Antropologul Vintilă Mihăilescu argumenta, de curând, în “Dilema Veche” un conflict latent între generaţia trudnică (aflată în pragul pensionării) şi generaţia creativă.

Pentru a se depăşi acest impact al digitalului asupra forţei de muncă întreg mediul de business trebuie dominat de creativitate “think outside the box” sau “think different”. Nu întâmplător campania Apple din 1997 s-a numit “Think Different”, afirmându-se despre aceasta că a fost cea mai reuşită şi eficientă campanie publicitară din lume.

Acest Big Bang adus de noile tehnologii poate fi controlat doar prin inovaţie. Se adevereşte încă o dată profeţia economistului Joseph Schumpeter (cunoscut mai mult pentru teoria “distrugerii creatoare”) conform căreia capitalismul poate evolua doar prin intermediul inovaţiilor tehnologice şi al activităţii antreprenoriale.

Această stare de fapt are şi câştigători, aceştia fiind generaţia digitală, sau generaţia evernet (o lume conectată tot timpul), “băştinaşii digitali” adică cei născuţi în era digitală (după 1990?) care au abilităţi native de a profita de avantajele digitalizării.

Despre ei se spune că sunt înzestraţi cu “erotism digital” – plăcerea de a avea o existenţă netuită şi de a lucra cu cât mai multe gadget-uri.

Este nevoie de mai multă inovaţie în toate economiile, de noi produse care să relanseze producţia şi serviciile. Este nevoie, mai mult ca oricând, de noi produse care să-i facă pe oameni mai productivi, mai inventivi, mai educaţi, mai sănătoşi, mai binedispuşi.

Băcanu Gheorghe este chief engineer la Expocar Trade Garage Constanţa

 
Cuvinte cheie:
locuri de munca
, refugiati
, revolutie
, soc
, munca
, india
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide