Nici Keynes, nici Marx, raspunsul lui Adrian Vasilescu la opinia lui Misu Negritoiu

Ca in cartile bune de comunicare, domnul Negritoiu a decis sa-si socheze cititorii inca din prima faza, povestind despre "un atac fara precedent asupra bancilor comerciale". Din partea cui? N-o spune direct, dar citatele pe care le foloseste, in frazele ce urmeaza, arata fara echivoc pe cine invinovateste. Autorul se rafuieste cu Banca Nationala, care s-ar fi napustit - nemeritat - asupra pietei libere si ar fi deschis focul in directia bancilor comerciale. Numai ca invinuirile aduse bancii centrale se bazeaza pe simple impresii. Nimeni de la BNR n-a blamat bancile comerciale, nu le-a acuzat de manipularea pietei. Si nici n-a jucat "la offside", ca sa pedepseasca vreo banca, cum considera autorul. Si pentru ce s-o pedepseasca? "Pentru anumite opinii reflectate in rapoartele unor analisti care au indus asteptari de depreciere a leului" ?!

Totusi, ce l-a suparat cu adevarat pe domnul Negritoiu? Desigur, interventia in plan moral a bancii centrale, care a atentionat cateva banci ca persista in promovarea unui comportament atipic, fara nicio legatura cu regulile pietei libere. In speta, urcarea nesabuita a dobanzilor pe o piata (cea interbancara) saturata de lichiditate. Cum pot fi oare calificate deciziile unor banci de a afisa, in piata, ca vor sa se imprumute cu dobanzi de 30-35 la suta, cand de fapt ele indeplineau conditiile sa primeasca de la BNR credite cu dobanda de urgenta (Lombard) de numai 14,25 la suta? Sau: cum poate fi interpretat faptul ca analisti financiari din banci (pe care BNR, departe de a se fi dezis de ei, continua sa-i sprijine si sa-i incurajeze) au fost dublati, in dezbateri publice, de trezorieri, care au incalcat legea tacerii si au incercat sa faca preziceri nu pe baza unor analize, ci in sensurile ce le erau convenabile?

Incercarea de a soca e urmata insa de un ton cat se poate de calm. Dupa cele cateva sageti indreptate impotriva bancii centrale, domnul Negritoiu isi scoate armura, iese din arena si imbraca mantia de profesor, care i se potriveste foarte bine, prezentandu-ne schita unui viitor curs despre piete functionale, despre participantii la tranzactii si despre "facatorii" de rate de schimb. Lectie ce va fi, fara indoiala, de maxim interes pentru studentii domniei sale. Apoi revine in arena, spre finalul articolului, acuzand BNR ca ar fi intervenit administrativ si ar fi stabilit dobanda de referinta a pietei (ROBOR) prin ... decret.

Afirmatie naucitoare! Pe domnul Negritoiu il cunosc de vreme indelungata. Nimeni nu i-a pus vreodata la indoiala pregatirea si inteligenta. Asa ca imi este greu sa cred ca n-a inteles ce a facut BNR in realitate. Pentru ca, in nici un caz, nu a schimbat regulile jocului, cum afirma autorul. Si nici nu a aparut vreun semn prin care BNR sa arate ca ar regreta "aparenta liberalizare a pietelor". La ce aparenta se refera oare? Piata monetara si piata valutara sunt cu adevarat liberalizate, rezultat datorat in mare parte eforturilor Bancii Nationale. Faptul ca Banca Nationala nu reduce niciodata piata monetara si piata valutara la un cerc restrans, de bancheri, operatori si analisti, introducand in ecuatie firmele si populatia, sa insemne oare ca ataca piata libera?

Mai departe, domnul Negritoiu afirma ca "economia deschisa pune probleme mari de management economic". Asa este. Iar acest adevar incepe sa fie tot mai mult amintit astazi, cu deosebire in dezbaterile aprinse

(si contradictorii) despre soarta capitalismului, intr-o vreme in care criza financiara de mai bine de un an se dovedeste a fi realitate iar depresiunea e aproape. Pietele financiare au gresit si criza mondiala intra acum intr-o noua faza, cand incepe sa fie lovita economia reala. Sunt vremuri specifice si Banca Nationala, care are raspunderi directe cu privire la stabilitatea financiara a tarii, este obligata sa-si asume un comportament specific. Desigur, diferit de cel schitat de domnul Negritoiu in cursul pentru studenti, scris fara indoiala pentru vremuri linistite. Domnul Negritoiu noteaza, ironic, in finalul articolului: "Jos cu Adam Smith si Milton Friedman. Sa vina Keynes si poate chiar Marx". Sigur ca nici unul, nici celalalt, mai ales, n-au cum sa restabileasca increderea pierduta, n-au teorii prin care sa introduca o noua calitate in analiza si n-au solutii pentru limitarea riscurilor bancare. Si daca, astazi, mai cu seama pe continentul european, tot mai multe voci spun ca avem nevoie de un capitalism cu reguli, in locul unui capitalism care a ratacit drumul, nu inseamna ca este invocata salvarea prin keynesism sau prin marxism. E invocat un nou rol al statelor in formarea unui sistem financiar global, care sa evite crize ca in anii '30. Iata motivatia.

Ii voi aminti domnului Negritoiu cuvintele rostite de ministrul francez al finantelor, doamna Cristine Lagarde, intr-o dezbatere televizata: "Actiunea de baza e sa ne asiguram ca depunatorii nu-si vor pierde banii". Cuvinte completate de un jurnalist prezent in emisiune: "Ironia suprema e ca pana si nationalizarea sistemului bancar e acceptabila atunci cand lucreaza pentru salvarea capitalismului". Noi, din fericire, n-avem nevoie sa recurgem la nationalizari de banci. Dar Banca Nationala - intr-o lume in care statele deschid "parasuta de aur", ca sa salveze bancile, implicandu-se apoi in activitatea lor prin structuri juridice specializate - nu poate privi pasiva cum piata libera greseste. Asa ca intervine.