Indiferent de toate jocurile politice şI apartenţele de partid, propunerea unui informatician, expert în baze de date, ca premier poate fi un start pentru ca avantajul competitiv al României în IT&C să devină o pârghie semnificativă de creştere economică.
IT&C-ul a ajuns pe buzele tuturor în ultimii ani – atât ca sectorul cel mai dinamic din economie, care poate asigura recuperarea mult-dorită a decalajului faţă de Europa de Vest într-un ritm mai rapid - cât şI, la stat, ca sectorul cu cele mai mari fraude, de zeci de milioane de euro şI al celei mari risipe.
Sectorul IT&C a ajuns în România la 6,4% din PIB, adică a treia pondere din Uniunea Europeană, după Irlanda şI Marea Britanie şI mai mult decât în Estonia, percepută ca cea mai “e-ţară” din Europa de Est.
Ponderea este de aproape trei ori mai mare decât în 2005, când era de 2,2%, aceasta fiind cea mai rapidă evoluţie a sectorului IT&C dintre toate ţările europene.
Mai mult, ca urmare a creşterii de 13% pe primele nouă luni, mai mare decât a oricărui alt sector, IT&C-ul a devenit al doilea contributor la creştere economică, după comerţ, care are însă o pondere de patru ori mai mare în PIB.
Această evoluţie a fost însă asigurată de sectorul privat. Mari companii precum Oracle, HP, IBM au creat mii de locuri de muncă iar în ultimii 10 ani au prins aripi şI investitori cu capital privat românesc precum Bitdefender, TotalSoft sau Amber Studio. Mai mult, efervescenţa start-up-urilor din ultimii 2-3 ani, apariţia de acceleratoare de business şI de hub-uri au făcut ca România să fie denumită în ziarele din Vest posibilul Silicon Valley al Europei de Est.
De partea celaltă, sectorul public a fost o sursă de risipă, de corupţie şI de lipsă de coordonare când a fost vorba de IT&C. Scandalul Microsoft, cu zeci de milioane de euro aruncate pe licenţe care nu au mai fost de fapt folosite, accesul la licitaţii restrictiv de-a lungul anilor, doar pentru anumite companii, caietele de sarcini “cu dedicaţie”, investiţiile “insularizate” în baze de date care nu comunică între ele pentru a avea un serviciu complet pentru cetăţean au pus o ştampilă “grea” pe sectorul IT&C de stat: cea mai bună sursă de corupţie.
Achiziţiile de sofware sunt, pentru “experţI” în caiete de sarcini, cel mai bun mijloc de deturnare al banilor publici pentru că soft-ul poate fi evaluat, teoretic, la oricât – este vorba doar de proprietate intelectuală.
“Ne-am dus la o licitaţie a unei instituţii de stat cu un cost al bazei de date de 30.000 de euro. Atât aproximam noi costurile cu totul. Dar am fost luaţI la rost: ce faceţI voi, sunteţI nebuni? PăI asta este o ofertă de 2 milioane de euro! VreţI să stricaţI piaţa?”, spune un programator de la firmă românească de IT.
Aproape fiecare instituţie a acţionat autonom în ultimele două decenii când a decis să facă achiziţii de software. S-a ajuns la situaţii hilare. Guvernul a descoperit că de fapt nu are date. Cum să faci guvernare fără date? De exemplu, după cum a descoperit actualul ministrul al muncii, Dragoş Pâslaru, nu există o bază de date cu toate salariile din instituţiile publice.
Nu există date uşor de prelucrat şI vizualizat despre achiziţiile spitalelor, despre achiziţiile şcolilor, despre numărul de elevi, despre studenţI. Se dau lupte grele între universităţI (de stat) şI Guvern pentru instituirea Registrului Matricol Electronic, care să cuprindă fiecare student şI parcursul său.
Nici o instituţie publică nu are organigrama completă pe site, ce poziţii deschise are, ce angajări a făcut în ultima lună, CV-urile celor care conduc. Sunt unele iniţiative remarcabile, dar drumul este lung. Publicarea salariilor pe site-urile instituţiilor publice decisă de preşedintele Traian Băsescu în 2010, accesul la execuţiile bugetare ale fiecărei instituţii publice introdus de guvernul Cioloş anul acesta - cu toate tarele sale, pentru că datele sunt dificil de interpretat – sunt paşI înainte.
Uneori oamenii poate că nici nu realizează ce înseamnă guvernarea deschisă, cu aces la date, dar uită că tot valul de curăţare a aparatului de stat, aşa cum a fost el, a început cu publicarea declaraţiilor de avere ale politicienilor pe internet.
Va fi la vârful guvernului un om al biţilor, al cifrelor exacte, al bazelor de date. Poate fi un pas înainte spre o guvernare transparentă, pe baza datelor, spre eficienţă, dar poate fi - iarăşi - un simplu exemplu de om al “sistemului”, care să menţină în realitate starea de fapt.
