Proiectul noului Cod Fiscal, intens pregătit şi dezbătut de mai bine de un an, urmărea două obiective principale pentru politica fiscală a României. Într-o primă etapă s-au început discuţiile referitoare la structurarea legislaţiei fiscale, care devenise ”stufoasă şi greoaie”, după cele peste 100 de modificări şi completări din ultimii 12 ani. Într-o a doua etapă, dar probabil cea mai importantă, a fost vizată reducerea taxelor percepute în România pentru a stimula economia într-un mod sustenabil.
Dezideratul reducerii taxelor aplicate în România avea ca scop încurajarea creşterii economice, în principal prin încurajarea investiţiilor, a activităţilor economice şi reducerea costurilor cu forţa de muncă şi, în subsidiar, prin creşterea consumului. Astfel, s-au dezbătut măsuri fiscale precum reducerea cotei de impozitare a profiturilor şi veniturilor de 16%, eliminarea sau diminuarea cotei de impozitare a veniturilor din dividende de la 16% la 5%, eliminarea ”taxei pe stâlp” aplicată construcţiilor speciale, reducerea cotei de TVA de la 24% la 19% sau 20%.
Măsurile discutate păreau să conducă spre un cadrul fiscal favorabil pentru antreprenori, investitori şi companiile din România.
Totuşi, măsurile discutate iniţial şi făcute publice încă din aprilie 2015 au fost schimbate peste noapte, astfel încât singura reducere ce a mai rămas în ultima formă a noului Cod Fiscal şi care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2016 este reducerea cotei de TVA la 20%. Motivaţia prezentată public a menţionat, în mod paradoxal, că ultimele discuţii pe tema Codului Fiscal au pornit de la ”premisa responsabilităţii şi precauţiei”, astfel încât deficitul bugetar să se menţină în limita de 2% din PIB şi în 2016.
Este însă clar de observat că ”responsabilitatea şi precauţia bugetară” nu se vor putea îmbina cu dezideratul iniţial de a încuraja creşterea economică într-un mod sustenabil din moment ce reducerea cotei de TVA va încuraja în mod direct consumul individual şi nicidecum investiţiile.
Dezbaterile autorităţilor responsabile de politicile economice (monetar – fiscale) s-au axat doar pe a sublinia că reducerea tuturor taxelor va accentua substanţial deficitul bugetar, dar pe toată perioada dezbaterilor nu a fost prezentată, cel puţin nu public, nicio analiză care să indice ce taxe ar fi oportun să se reducă.
Reducerea TVA reprezintă, în esenţă, reducerea unui impozit indirect suportat de către consumatorii finali, adică de către populaţia ce achiziţionează bunuri şi servicii. Astfel, reducerea TVA va avea ca efect creşterea, nesemnificativă însă, a venitului disponibil la nivelul populaţiei. Având în vedere că venitul disponibil nu se va majora semnificativ, acesta va fi cel mai probabil direcţionat tot către consum sau, într-un scenariu optimist, către economisire. Efectul final al reducerii TVA va fi stimularea economiei printr-o uşoară creştere a consumului privat, nicidecum prin încurajarea investiţiilor.
Este important de subliniat că investiţiile străine directe în România nu au mai atins pragul de 3 miliarde de euro de cinci ani, iar pentru anul 2015, deşi estimările iniţiale erau optimiste, nu pare că se va atinge acest prag.
Pe de altă parte, tot în mod paradoxal, deşi discuţiile pe tema noului Cod Fiscal din ultimul an s-au axat pe reducerea taxelor, analizând ultima formă a Codului Fiscal observăm că acestea nu doar că nu se reduc (exceptând cota TVA), ci chiar sunt majorate prin extinderea bazelor de impunere sau stabilirea unor noi obligaţii fiscale.
Spre exemplu, reducerea cotei de impozitare a veniturilor din dividende de la 16% la 5% a fost amânată pentru 2017, însă prevederea conform căreia de la 1 ianuarie 2016 aceste venituri vor intra în baza de impunere pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 5,5% neplafonate a fost păstrată.
De asemenea, noul Cod Fiscal stabileşte că pe lângă contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS – 5,5%), devine obligatorie şi contribuţia de asigurări sociale de pensii (CAS – 10,5%) pentru toate veniturile persoanelor care desfăşoară activităţi independente sau obţin venituri din drepturi de autor.
Reducerea taxelor percepute în România este o măsură ce trebuie să fie încurajată, fiind una dintre pârghiile fiscale disponibilă pentru creşterea atractivităţii economice a României în zona Europei de Est.
Însă, reducerea doar a TVA concomitent cu menţinerea sau chiar majorarea unor taxe ce reprezintă bariere investiţionale, cum ar fi ”taxa pe stâlp”, creşterea impozitării efective a dividendelor şi creşterea impozitării persoanelor fizice, pare o măsură mai mult ”populistă”, decât una care să încurajeze investiţiile şi, implicit, creşterea economică pe termen mediu şi lung. Consider că o situaţie mai eficientă macroeconomic, cu acelaşi impact de deficit bugetar, ar fi putut fi obţinută printr-o scădere în trepte a TVA, concomitent cu un cadru fiscal adecvat atragerii de capital investiţional.
Vlad Boeriu este Partener Deloitte România
