Cazul Sima este foarte simplu. Un broker le povestea oamenilor care aveau ceva mai mulţi bani despre o modalitate de a câştiga mai mulţi bani mai repede şi mai simplu decât formele tradiţionale, depozite bancare, titluri de stat, fonduri mutuale sau o afacere. De ce să îţi baţi capul cu 1% pe an dobândă la dolar sau cu un câştig de 5% din producţia de mobilă cu muncitori pe cap şi TVA de plătit, când poţi să faci 10% într-o zi stând acasă în dormitor cu numai o conexiune bună la internet.
Cristian Sima era bun de gură, convingător, ştia istorie şi vorbea despre mişcările financiare globale pe cursul euro-dolar, dolar-yen, căderea Americii etc. ca şi cum el ar fi cel care le-ar pune în practică. Trebuia doar să găsească oameni care să îi dea bani şi el le trimitea în cont câştigurile.
Domnul Daniel Dăianu nu avea timp să stea el să urmărească secundă cu secundă toate aceste mişcări globale, aşa că apariţia domnului Sima a fost de bun augur. I-a dat bani, ca să-i înmulţească. Dobânzile oferite de bănci, plus randamentele de la titluri de stat, erau mici (conform declaraţiei de avere, domnul Dăianu are şi astfel de plasamente). Din depozite şi instrumentele financiare tradiţionale niciodată nu te îmbogăţeşti. O dobândă de 6% pe an la lei nu înseamnă mare lucru. Iar la dolar, dacă primeşti cel mult 1% pe an, nici nu se vede în cont. Un randament povestit de domnul Sima, de peste două cifre sau de o cifră, dar nu 1%, că poate fi adus prin tranzacţionarea pe pieţele financiare mondiale, i-a injectat mai multă lăcomie în venă. Nimic rău, pentru că lăcomia face parte din viaţa fiecăruia dintre noi. Cum a spus Gordon Gecko, în celebrul film "Wall Street": greed is good.
Tranzacţionarea zilnică pe pieţele financiare îţi deschide nişte orizonturi la care nu te aştepţi. Azi investeşti 10.000 de euro şi câştigi 5.000 de euro. Mâine pui 20.000 de euro pe cursul dolar-franc elveţian, pentru că între timp mai faci rost de 5.000 cash, şi câştigi 20.000. Poimâine, ai 40.000 de euro în cont şi, dacă mizezi pe revenirea acţiunilor Facebook cu 10%, ajungi să ai în cont 400.000 de euro doar în 10 minute, dacă rezultatele publicate sunt bune. De la 400.000 de euro visele sunt din ce în ce mai mari, iar sumele pe care le tranzacţionezi nu mai sunt cu sutele de mii, ci cu milioanele sau cu zecile de milioane. Dacă ai 400.000 în cont, mai faci tu rost de încă 600.000 cash şi pui la bătaie un milion pentru care tranzacţionezi de 100.000.000. Nici nu mai eşti om când te gândeşti că numai dacă ai o mişcare favorabilă de 0,1%, contul tău se umple cu un milion de euro. Deja începi să împarţi câştigul, 200.000 pe un Ferrari, 500.000 pe un penthouse, 100.000 bani de cheltuială, iar cu restul faci o petrecere, la Monte Carlo, cu şampanie şi whiskey în valuri, în care să povesteşti tuturor ce deştept eşti şi ce prost este Bernanke, sau Isărescu, sau Trichet, sau Băsescu, de fapt toată lumea. Dar ghinion, a zecea oară, preţul petrolului nu mai creşte cum vrei tu, ci scade cu 0,5%. Dintr-un milion cash mai rămâi, într-o secundă, cu 500.000. Dintre care 600.000 sunt împrumutaţi. Începi să mai cauţi clienţi care să-ţi dea cash, astfel încât să poţi tranzacţiona de 100 de milioane, ca să mai recuperezi din bani şi să reintri pe câştig. Prinzi iar o zi proastă, nu nimereşti scăderea euro şi mai pierzi 500.000 cash. Şi tot aşa.
Din 10.000 de euro, cash cu care ai pornit la drum, ajungi să ai datorii de peste 500.000 de euro în dreapta şi în stânga. Orice asemănare între operaţiunile lui Cristian Sima şi sumele vehiculate mai sus este o ficţiune. Ştim doar că Daniel Dăianu, fost ministru de finanţe şi unul dintre cei mai buni economişti ai României, a avut încredere în Cristian Sima că este mai deştept decât şeful băncii centrale americane sau al celei europene, la care se adaugă sutele de traderi internaţionali care printr-o tastatură mişcă o valută în sus şi în jos.
Daniel Dăianu a vrut să câştige mai mult decât dobânda bancară şi a pierdut. Nimic nou. Nimic ilegal. Problema este, însă, că a devenit personaj de telenovelă prin apariţiile publice în care îşi justifică încrederea avută în Cristian Sima. Ce spune lumea acum? "Dacă Dăianu, care a fost ministru de finanţe, deci le ştie cu banii, a pierdut, îţi dai seama ce prost e?" Din dorinţa de a aduce clarificări şi justificări, Daniel Dăianu îşi face rău nu numai lui, ci şi unei întregi bresle de economişti. Când îi văd la televizor pe economişti, pe bancheri, pe miniştrii de finanţe, oamenii îi respectă şi îi consideră profesionişti, care ştiu ce vorbesc şi nu dau toată ziua din gură, ca Becali, Prigoană sau Dan Diaconescu. Dintr-o dată, când află că Dăianu a pierdut bani, că a fost la fel de fraier ca oricare alt om obişnuit, atunci se schimbă toată percepţia. Dintr-o dată Becali sau Dan Diaconescu sunt mai de încredere decât profesorul de economie Daniel Dăianu, care vorbea doct despre curs, inflaţie, creştere economică, Uniunea Europeană, FMI. Oamenii nu înţelegeau ce spunea, dar îl ascultau şi îl respectau. Vă daţi seama ce ar fi dacă în locul lui Daniel Dăianu ar fi Mugur Isărescu, guvernatorul BNR? Respectul pentru o instituţie ar dispărea într-o secundă. Aşa cum respectul pentru un economist ca Daniel Dăianu dispare acum, pe măsură ce apare la televizor comentând şi răscomentând tot ce spune Cristian Sima, ca Pepe şi Zăvoranca sau ca Prigoană şi Bahmuţeanca. În astfel de cazuri, tăcerea şi discreţia sunt de aur.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels