Încasările din impozitul pe dividende au fost surprinzător de mari în 2017, de 1,5 miliarde de lei, faţă de estimarea iniţială a Ministerului de Finanţe de 1,2 miliarde de lei, ceea ce arată că în continuare scăderea impozitului pe dividende îi face pe acţionari să recunoască şI să plătească dividende prin firmele lor.
Cea mai surprinzătoare evoluţie a avut însă loc în 2016, când a avut loc scăderea impozitului pe dividende de la 16% la 5%. În acel an, Ministerul de finanţe prognozase, prudent, că va încasa din impozitul pe dividende de trei ori mai puţin decât încasase în anul anterior.
În 2014 încasările din impozitul pe dividende fuseseră de 1,6 miliarde de lei, iar în 2015 fuseseră de 1,8 miliarde de lei. În acei ani impozitul pe dividende era de 16%.
La 1 ianuarie 2016 însă, impozitul pe dividende a scăzut la 5%. Ce s-a întâmplat cu încasările? În pofida prognozelor prudente ale Ministerului de Finanţe, care estima că va încasa de trei ori mai puţin decât în 2015, încasările au fost aproape la fel ca în 2017.
Astfel, Finanţele prognozaseră că vor încasa din impozitul pe dividende plătite de persoane fizice 0,6 miliarde de lei, dar au încasat, absolut surprinzător, 1,7 miliarde de lei.
Acesta este cea mai mare diferenţă pozitivă de prognozare a încasărilor din ultimii ani. Practic, la un impozit pe dividende de trei ori mai redus – micşorat de la 16% la 5% - încasările din dividende au fost aceleaşI în 2016 ca şI cele din 2015. În 2017, de asemenea, încasările din impozitul pe dividende s-au menţinut la nivelul din 2016.
Ce s-a întâmplat? La un impozit de doar 5%, întreprinzătorii au decis să încaseze dividende pe care le ţineau până atunci în rezerve în conturile companiilor lor.
În 2015, proprietarii de firme au încasat dividende de 11,25 miliarde de lei, pentru care au plătit impozite de 1,8 miliarde de lei, aferente unei taxări de 16% din dividendele plătite.
În 2016, proprietarii de firme au încasat dividende de 34 miliarde de lei, de peste trei ori mai mari decât în 2015, pentru care au plătit impozite de 1,7 miliarde de lei, aferente unei taxări de 16% din dividendele plătite.
În 2017, dividendele plătite au fost de 30 miliarde de lei, pentru care s-au plătit impozite pe dividende de către persoane fizice de 1,5 miliarde de lei.
ŞI iată cum conformarea voluntară, de care se vorbeşte teoretic, chiar funcţionează, adică oamenii se conformează să plătească voluntar taxele când îşI fac anumite calcule.
“Ce să mă mai încurc cu facturi, împrumuturi şI diverse modalităţI prin care să scot banii din firmă?”, şi-au spus mulţI întreprinzători după ce s-au sfătuit cu contabilul. “Mai bine scot banii din dividende, de ce să risc apoi un control?”.
Evoluţia încasărilor din impozitele pe dividende în condiţii de ajustare majoră a nivelului de impozitare de la 16% la 5% arată cât de maleabile sunt impozitele directe.
Impozitul pe profit, impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul pe dividende au devenit atât de dependente de calculul contabil/fiscal, de modul de aşezare a cheltuielilor în cadrul companiilor pe categorii de deductibilitate, încât constituie o sursă tot mai redusă pentru buget.
În ultimii 10-20 de ani, toată greutatea bugetului s-a lăsat pe impozitele indirecte – TVA, accize. Spre exemplu, din TVA se strâng annual 53 miliarde de lei, faţă de 14 miliarde de lei impozit pe profit, iar din accize 26 miliarde de lei.
Pe de altă parte, dacă statul român ar fi un furnizor de încredere de servicii publice în educaţie, sănătate şI infrastructură, probabil că mulţI întreprinzători nici nu ar pregeta să plătească taxele chiar şI la 16% impozit pe dividende.
La acest nivel, taxele din dividende strânse ar fi de 16% din 30 miliarde de lei, adică 4,8 miliarde de lei şI nu de 1,5 miliarde de lei cum sunt în prezent.
Dar mesajul întreprinzătorilor este limpede: “stat român, nu meriţI decât 5% impozit pe dividende, asta sunt de acord să îţI plătesc”.
