Un lucru e acum cert: Romania se pregateste, la nivelul autoritatilor statului, sa alcatuiasca un "pachet" de solicitari pentru imprumuturi externe: de la UE, de la Banca Mondiala, de la BERD, de la BEI si, desigur, de la FMI. Sigur, ideea unui imprumut de la FMI suscita discutii, plecand de la "disconfortul" pe care i l-ar produce Romaniei.
Am mai auzit noi, in anii trecuti, cantece de sirena ce ne ademeneau in "Golful Emanciparii". Iata insa ca, acum, criza economico-financiara a reluat metodic, capitol cu capitol, toate cerintele Fondului Monetar International. Asa ca, fie ca va exista un acord cu FMI, fie ca nu va exista, de nevoia unor rigori financiare nemiloase tot ne vom lovi.
De altfel, emanciparea invocata candva era o iluzie. Pentru ca fata de cerinte izvorate din legitati economice, dublate de loviturile crizei, cum sunt corelatiile salarii-productivitate, consum-productie si multe altele, nu poate fi vorba de emancipare. Am putea noi sa speram, in aceasta lume in care tot ce este legat de munca, de consum si de productie se cuantifica, se sintetizeaza in indicatori economici, pentru o exacta masurare si pentru a pune neincetat in balanta deciziile si rezultatele lor, ca ne-am emancipa judecand lucrurile numai "dupa ureche", lautareste, fara niciun fel de partitura in fata? Adevarul e ca noi, romanii, nu am dobandit inca respectul cuvenit fata de legitatile economice. Pentru asta am platit mereu cu varf si indesat. Platim si acum.
In istorie, ori de cate ori au fost sfidate legitatile economice a iesit rau. Atat pentru tarile mici, cat si pentru tarile mari. In ceea ce ne priveste, avem destule exemple, fie din vremea planificarii centralizate, fie din timpul pe care il numim "tranzitie", de incarcare a notei de plata a societatii pentru nesocotirea legitatilor economice.
Nimeni nu poate sa desfida nici legile naturii, nici pe cele ale economiei fara ca, apoi, sa poarte povara unei astfel de nesabuinte. Sigur, s-ar putea declara ca... de maine nu mai actioneaza legea cererii si ofertei... Sau legea gravitatiei... Multe ar putea sa fie declarate, dar viata isi urmeaza cursul. A ignora legile naturii, ale societatii, ale economiei inseamna autocondamnare. Ce vorbe ar putea sa desfiinteze criteriile naturale impuse in productia de marfuri? Sau legitatile cantitative ale circulatiei masei monetare? Viata ar iesi din matca normalitatii.
O stare normala in economie incepe de la cunoasterea realitatii, la timp si pe baze stiintifice. Pe aceasta temelie se cladesc raporturi corecte intre cerintele si posibilitatile economiei, pe de o parte, si nevoile de consum productiv si neproductiv, pe de alta parte; intre dotarea tehnica, forta de munca, resursele materiale; intre cifrele de afaceri si cheltuielile pentru obtinerea lor; intre import si export; intre cantitatea si calitatea produselor. Intotdeauna, in stare de normalitate, echilibrul economic se realizeaza intre cerintele rationale si posibilitatile reale, insumand cu deosebire resursele materiale, financiare si umane. Concordanta fiind nevoie a se implini, concomitent, in plan structural, cantitativ si calitativ. In esenta, astfel de cerinte ne sunt puse in fata de FMI si de UE.
Iata insa ca acum, in plina criza, concomitent cu dezbaterea despre indatorarea ce urmeaza sa fie angajata, se desfasoara si o alta dezbatere, despre datoria trecuta. Pe acest plan, ne confruntam cu o grava confuzie in jurul datoriei pe termen scurt, de 22,5 mld. euro. In exclusivitate privata. Jumatate fiind facuta de banci, iar alta jumatate de companii. Partea ce revine bancilor fiind aproape in intregime reinnoibila. Si, probabil, va fi reinnoita si o buna parte din partea ce revine companiilor. Si atunci, este firesc sa vorbim despre o scadenta de 22,5 mld. euro pentru acest an? Desigur, nu. Mai departe: este firesc ca unii analisti sa acuze BNR ca a relaxat creditarea si a contribuit astfel la aceasta indatorare. Din nou nu! Mai ales ca, numai cu putin timp in urma o acuzau ca restrange creditarea.
Si mai e un aspect: in prea putine cazuri, o familie de romani avea posibilitatea sa adune ban langa ban pentru a-si ridica o casa. Ar fi fost prea putini, in astfel de conditii, cei ce ar fi putut sa-si construiasca o casa.
Creditul ipotecar a simplificat lucrurile. Tot mai multe banci, unele cu capital romanesc, altele cu capital strain, s-au inscris intr-un circuit in plina extensie: creditul garantat cu casele in constructie. Fara credit ipotecar, pentru multi romani, pentru familiile tinere indeosebi, casa ar fi ramas un vis greu de implinit. Creditul ipotecar, ce anima tot mai multe banci, a deschis un drum nou. Dar si bancile aveau nevoie de bani. De aici nevoia de amplificare a economisirii, de mai multe economii adunate in banci, de la populatie si de la intreprinderi. Sau nevoia de a se imprumuta de la bancile-mama. Problema rezolvata ca urmarea a intensificarii cresterii economice, a producerii de bunuri economice si de servicii pe care piata sa le accepte. Fiindca au crescut veniturile.
Prin extinderea creditarii, Romania s-a ales si cu un eficient stimulent pentru o munca performanta. Familia intra in propria-i casa, ipotecata insa in favoarea bancii. Iata motivul ce o facea sa traga cu dintii, muncind si castigand bani, pentru a-si putea plati casa. Din aceasta competitie, desfasurata pe scara mare, a castigat familia, a castigat societatea.
A relaxat BNR creditarea? Nicidecum! S-a adaptat pur si simplu cerintelor UE. Chiar daca multora dintre noi, din toate straturile sociale, nu le face deloc placere sa accepte schemele rigide impuse de dreptul comunitar si de normele economice ale Pietei Comune. Intr-adevar, "schemele europene" au nenumarate constante si prea putine variabile. Apoi, modelele despre care discutam acum intens, pe toate lungimile de unda, in dezbateri politice si in mass-media, sunt excesiv de "tehniciste", fiind orientate unidirectional catre problematici economice, juridice sau de mediu. De aici critica des auzita, cu deosebire in cercurile intelectuale, ca oamenii nu traiesc numai in cadrul lor material. Un adevar greu de contestat. Dar fara rezolvarea problemelor "tehnice", multe dintre ele spinoase, nu ne vom putea bucura pe deplin de celelalte valori.
Romania va avea o sansa de depasire a crizei numai daca va adera pe deplin la "schemele" impuse de Uniunea Europeana. Si numai daca va fi in stare sa respecte pactul de stabilitate si crestere economica.
Ar fi insa o imensa eroare sa privim inainte cu ochelari de cal. Ca sa nu mai vedem nimic in jur. Si, mai ales, sa nu mai vedem inapoi. Pentru ca inapoi e istoria noastra: cu intrebari care au primit deja raspunsuri; ori cu intrebari care asteapta inca raspunsuri.
Continuare miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
